MIHAIL TANASE

Alină-mă neobosită lacrimă și-mi curăță trupul nu te mai ascunde mângâie mai departe picioarele lui Dumnezeu...

Există un oraș ca o pară uscată un oraș în care toate lucrurile de acolo dorm odată cu el… Chiar și iarna așezată pe copaci, pe alei, pe sufletele oamenilor… Acolo, pe străduța

Sunt mai mult decât un obiect fac tot după cum mă duce capul ... Pe un scaun cu rotile de cele mai multe ori pe lună o dată la un an umină vin să te văd, Înger de lumină și

Mi-e teamă că te-aș putea iubi cu lacrima și atunci m-ai iubi cu lacrima de aceea tac cu fruntea rezemată de cer…

Colind la mormântul lor... … părinților și surioarei mele… Hai, leru-i Doamne Ler, potecile lor Arpi de nesomn coborând din cer... Îngeri să se nască păstorind pe nor Pe poteci de dor

ESTI PREA TANAR PENTRU A INTELEGE UNELE LUCRURI. ESTE \"POTECA\" UNEI IUBIRI \"IMPOSIBILE\", PRIETENE...

Mărturisire Tu știi că noaptea Îngerii ascund focul iubirii sub gene? Tu știi că toate nopțile mele sunt psalmi închinați cu dragoste ție? Aici, la capătul cerului m-am lasat nins de petalele

O zi Era târziu... Norii etalau seninul dizolvând blesteme, tălmăcind iubiri... Te aflasem în roua dimineților senine trezind în mine visarea... Te simțeam cum aluneci prin ochii fluturilor

Joc Tu dormeai. În inima mea... În liniștea nopții dormeai, în ochiul de câmpie sub cerul de Îngeri... Eu învățam să iert... Iertam orice... Nopții, tăcerea și parfumul. Toamnei coloritul

Zidire Închis în singurătate... În cușca clădită în juru-mi pe nevăzute. Întindeam mâna. Dar somnul se năruia cu fiecare vis, cu fiecare cădere... Am întins mâna și m-am aflat eliberat, veghind ca

Amintire Era ca și cum ai fi jurat că mijesc zorile pe când soarele era în amurg. Și totuși, eu știam că tu alergi întruna prin valuri de rouă și prin nisipuri arzătoare. Știam pentru că eram

Dilemă Singurătate... O inimă adunată în palmă laolaltă cu pământul. Nu știu care din noi desenase primul iubirea pe aripa visului născut în lacrima înserării. Iubire... Buze fierbinți

Unde ești?... Întreb. trebuie să vă întreb unde, unde a fugit ea care unduia tulpinile umede ale unghiurilor ea care subția lumina, îmbrăcată în somnul concret, ea învietoarea

Scrisoare Îngerului meu Revederea Ei mi-a provocat o reală bucurie, pentru că de ceva vreme, m-am cam retras în carapacea mea. M-am bucurat să o revăd la fel de gingașă și visătoare. Cât

Adio, muza mea... S-au adunat în mine anotimp și cuvinte Frunze veștede se aștern printre stele. E toamnă din nou, gânduri ard în minte Tăcute și triste iluziile mele. Cocorii rătăcesc

Dorință Variantă drei Roxana Luiza - Iordănescu Aș vrea să mă pierd în iubire, În privirea pură de atunci. În pustiul nopților lungi, Aș vrea să mă pierd în iubire. Cu

În Ajun de Sărbători de Mihail Tănase În fiecare an îmi povesteau despre un apostol, despre peștera în care trăia în smerenie. Tata își vărsa amarul c-o țigară în timp ce privea cristalele de

Lumina cuvântului de Mihail Tănase Se lăsa întunericul… În lumina strălucitoare a lunii, poiana e un corridor cenușiu și strâmt, lipsit de aer și de viață. Totul este o enigmă: și respirația

Bradul Îl plantasem sub lacrima unui gând: Singurătate… Acolo, în mijlocul curții, într-o liniște tandră alunga furtuna. Vedeam cum crește în roua dimineții… În primăvăratecul înflorit de

Þăranii de Mihail Tănase …nu anii m-au încărunțit Și nu-ntr-o noapte am albit… Byron Numai de vânt își amintea. Urca dealul ce ducea spre câmpul mănos, unde, purtând

Dintr-o lacrimă de Înger de Mihail Tănase Invitație Ploaia cheamă cu un țipăt de lumină al meu suflet. Perindare Peste trupul meu trec norii răsucind o amintire. Ca o vrajă Sub a

Dorință drei Roxana Luiza - Iordănescu Aș vrea să mă pierd în visare, În privirea blândă de atunci. În tăcerea nopților lungi Aș vrea să mă pierd în visare. Din nou să mă nasc