Îndemn
Alină-mă neobosită lacrimă și-mi curăță trupul nu te mai ascunde mângâie mai departe picioarele lui Dumnezeu...
Orașul
Există un oraș ca o pară uscată un oraș în care toate lucrurile de acolo dorm odată cu el… Chiar și iarna așezată pe copaci, pe alei, pe sufletele oamenilor… Acolo, pe străduța
Interzisă iubirea…..
Sunt mai mult decât un obiect fac tot după cum mă duce capul ... Pe un scaun cu rotile de cele mai multe ori pe lună o dată la un an umină vin să te văd, Înger de lumină și
Știi?
Mi-e teamă că te-aș putea iubi cu lacrima și atunci m-ai iubi cu lacrima de aceea tac cu fruntea rezemată de cer…
Colind la mormântul lor...
Colind la mormântul lor... … părinților și surioarei mele… Hai, leru-i Doamne Ler, potecile lor Arpi de nesomn coborând din cer... Îngeri să se nască păstorind pe nor Pe poteci de dor
Fara titlu
ESTI PREA TANAR PENTRU A INTELEGE UNELE LUCRURI. ESTE \"POTECA\" UNEI IUBIRI \"IMPOSIBILE\", PRIETENE...
Mărturisire
Mărturisire Tu știi că noaptea Îngerii ascund focul iubirii sub gene? Tu știi că toate nopțile mele sunt psalmi închinați cu dragoste ție? Aici, la capătul cerului m-am lasat nins de petalele
O zi...
O zi Era târziu... Norii etalau seninul dizolvând blesteme, tălmăcind iubiri... Te aflasem în roua dimineților senine trezind în mine visarea... Te simțeam cum aluneci prin ochii fluturilor
Joc
Joc Tu dormeai. În inima mea... În liniștea nopții dormeai, în ochiul de câmpie sub cerul de Îngeri... Eu învățam să iert... Iertam orice... Nopții, tăcerea și parfumul. Toamnei coloritul
Zidire
Zidire Închis în singurătate... În cușca clădită în juru-mi pe nevăzute. Întindeam mâna. Dar somnul se năruia cu fiecare vis, cu fiecare cădere... Am întins mâna și m-am aflat eliberat, veghind ca
Amintire
Amintire Era ca și cum ai fi jurat că mijesc zorile pe când soarele era în amurg. Și totuși, eu știam că tu alergi întruna prin valuri de rouă și prin nisipuri arzătoare. Știam pentru că eram
Dilemă
Dilemă Singurătate... O inimă adunată în palmă laolaltă cu pământul. Nu știu care din noi desenase primul iubirea pe aripa visului născut în lacrima înserării. Iubire... Buze fierbinți
A putea - putere
A putea - putere El nu putea să zboare și totuși se afla atăt de aproape cerul încât din umeri îi creșteau aripi iar trupul și-l unduia printre norii spumoși ai răsăritului; cele mai
Unde ești?
Unde ești?... Întreb. trebuie să vă întreb unde, unde a fugit ea care unduia tulpinile umede ale unghiurilor ea care subția lumina, îmbrăcată în somnul concret, ea învietoarea
Adio, muza mea...
Adio, muza mea... S-au adunat în mine anotimp și cuvinte Frunze veștede se aștern printre stele. E toamnă din nou, gânduri ard în minte Tăcute și triste iluziile mele. Cocorii rătăcesc
Dorință
Dorință Variantă drei Roxana Luiza - Iordănescu Aș vrea să mă pierd în iubire, În privirea pură de atunci. În pustiul nopților lungi, Aș vrea să mă pierd în iubire. Cu
Dintr-o lacrimă de Înger
Dintr-o lacrimă de Înger de Mihail Tănase Invitație Ploaia cheamă cu un țipăt de lumină al meu suflet. Perindare Peste trupul meu trec norii răsucind o amintire. Ca o vrajă Sub a
Dorință
Dorință drei Roxana Luiza - Iordănescu Aș vrea să mă pierd în visare, În privirea blândă de atunci. În tăcerea nopților lungi Aș vrea să mă pierd în visare. Din nou să mă nasc
Poveste de iubire
POVESTE DE IUBIRE de Mihail Tănase TEAMÃ Ascultam cum îmbătrânește toamna vestind din goarne regimentul ei Bacovian... Inima îmi bătea în ritmul ploilor – încercam să mă
Cădere liberă
CÃDERE LIBERÃ de Mihail Tănase CÂNDVA Mă vei afla semănat în geana dimineții… În ochiul cerului arzând... SECVENÞE Zborul... Frânt
Poem cu Înger
Poem cu Înger de Mihail Tănase SECERIȘ Cădeau secerate cu duioșie spicele... Ochiul cerului suspina zborul păsărilor în ulcioare de senin și noi pășeam mai
Surâs într-o lacrimă
Din volumul „Surâs într-o lacrimă”, - Edt. Amurg Sentimental, BUC. 2007 de Mihail Tănase Cel mai mult Mi-e dor să privesc toamna să zbor cu cocorii în gândul de
Poeme într-un vers
POEME INTR-UN VERS de Mihail Tanase Vis Adormit culeg în palmă chipul tău ca de zeiță... Testament Pe o stâncă să mă duceți, lângă floarea cea de
Autumnale
Plouă, iubito Toamna înfiripă toate iubirile Și tristețea e o glumă cu clovni. Plouă, iubito iar spaima cocorilor e al cincilea anotimp. Nu mai suntem decât noi doi aici, în rest
Poezii
Cântec târziu Șoaptele tale ieri m-au chemat În parcul ucis, încet de amurg... Să culegem lumina cernută curat La răspântii de drumuri și burg. Am venit cu dorul, cu iarba, cu
