Poezie
Cădere liberă
POEZII
2 min lectură·
Mediu
CÃDERE LIBERÃ
de Mihail Tănase
CÂNDVA
Mă vei afla
semănat în
geana dimineții…
În ochiul cerului
arzând...
SECVENÞE
Zborul...
Frânt...
Într-o scufundare lentă...
Noaptea...
Cu aripi ciuntite
de jăratec...
Poteci...
Geruite de uitare...
CÃDERE LIBERÃ
M-am pierdut
de plutirea spre senin...
Mă agățam de
cuvinte într-o cădere
cu substraturi inedite
dar
cu fiece clipă
am murit ...
câte puțin...
SMERENIE
Îngenunchez în sigurătate
la picioarele tainei
îngenunchez într-o lacrimă
târzie și tăcută
ca un blestem...
DILEMÃ
Poate sunt timpul
scurs de la facerea lumii
încoace,
poate rătăcirea potecilor
geruite de uitare...
Irisul trădează ceea ce
sunt:
singurătate...
TRUDÃ
Alergam prin
templul
de cuvinte –
zi de zi –
căutând rime
care să zideasca
drumul dintre
noi doi...
DORINÞÃ
Să dormi...
În inima mea...
În liniștea
nopții –
să dormi
în ochiul
de câmpie
sub cerul de
Îngeri...
CE SUNTEM ?
Eu nu sunt
toamna...
Poate doar
frunza rănită
de frageda
ploaie...
Nici tu nu
poți fi toamna!
Te-am aflat
în roua
dimineților
senine
trezind în
mine visarea...
TRECERI
Se întâmplă uneori
să mă înspăimânte
trecutele clipe.
Atunci –
cu pași mărunți mă
ascund în tristețe,
în zborul fluturilor
albaștrii.
Se întâmplă uneori
să mă înspăimânt de
cenușa din mine.
Atunci –
cu dorul liniștii
rătăcesc în
inima ta...
O ZI
Era târziu...
Norii etalau seninul
dizolvând blesteme,
tălmăcind iubiri...
Indiferenți și naivi
noi pluteam prin
târziu...
002.601
0