Bradul

Bradul Îl plantasem sub lacrima unui gând: Singurătate… Acolo, în mijlocul curții, într-o liniște tandră alunga furtuna. Vedeam cum crește în roua dimineții… În primăvăratecul înflorit de fluturi… În gerul cu nestemate și fulgi de nea, trăia bucuria colindelor născute în inimi de cristal. În tăcerea lui, viața mea… Răsfoită ca o carte…