În Ajun de Sărbători

În Ajun de Sărbători de Mihail Tănase În fiecare an îmi povesteau despre un apostol, despre peștera în care trăia în smerenie. Tata își vărsa amarul c-o țigară în timp ce privea cristalele de gheață ce se formau în geam. Gândea că, aici, la capăt de țară, până și aerul împrumutase miros de sărăcie. Mă trezeam în zori de zi. Mama mă spăla, mă îmbrăca în cele mai bune haine și îl așteptam pe popa cu “Crăciunul”, după obicei. Seara mă culcam la primul strigăt de cocoș, care, poate-l chema pe Moș Crăciun să îmi pună un cadou sub brad. Stăteam de vorbă cu Moșul despre Renii lui , despre piramide, despre univers, despre pământ și copiii din lumea largă. Fără aripi, zburam alături, și îmi plimbam spiritul printre pietre. Jos se auzeau colinde de brad.Pe hornurile caselor iesea fum. - “Vezi, este pâine în vetre… Asta aduce pacea și dorul, spunea Moșul”. Mă trezeam… În sobă ardea focul iar motanul torcea ușor… Simțeam în suflet dorul, simțeam în suflet nemurirea… Copilul din mine visa…