Mihail-Adrian Simion

plângeai în fața mea motive neștiute săpau surpau coloanele ce-ți susțineau sufletul pe partea cealaltă a drumului mă aștepta retenția pe vid a universului tu nu aveai de unde să

Pâclă de ceață pe cerul senin Soarele galben topește venin Zâmbet furat din visare tocită Soartă lovită. Pânză pe pânză lipită sub cer Totul din humă și efemer Cercuri de aer - cercuri de

din umerii mei cresc două brațe în loc de aripi.

când mi-am culcat prima oară capul pe braț în semn de odihnă, cerul s-a intunecat și a inceput să picure. când mi-am culcat a doua oară capul pe braț în semn de tăcere, timpul a incetat

dimineața este legată cu fundă roșie de gleznele tale oriunde ai merge porți răsăritul cu tine stele se ascund uneori în părul tău se plictisesc și așteaptă seara acolo adorm într-un târziu

Pe unii timpul îi ocolește îi sare “nu vreau să am de-a face cu tine” le spune în privat. Clipele se măsoară în fericire e unitatea lor de masură “timpul vostru va trece mai repede” spunea

Vă rog, poftiți, intrați! Da! Suneți primii vizitatori pe ziua de azi! Pe aaaaici, va rooog... Doamnă, nu contează cum încălțați papucii - stângul și dreptul sunt practic același picior. Mai

Cand am sa ridic penița de pe hârtie, după ce voi fi desenat ultima literă a ultimului cuvant, toate acestea se vor fi isprăvit deja... Nu va mai fi decat o vagă amintire, un gust cam searbăd

Deschideam febril sertar după sertar: un sertar, două sertare, trei sertare \"nu e nici aici, nu e nici aaaici!\" simțeam că în-nebunesc cu doi \"n\" cu trei \"n\" \"unde poate fi? unde

azi voi atinge albastrul lăptos al cerului cu fruntea cine nu crede poate să mă privească priviți doi cerbi mă poartă în fugă două aripi de vultur cresc mai jos de umerii mei pe

\"Este vital să ne sărutăm\" îmi spuneai, înclinai capul cu 102 grade și te lăsai cuprinsă de 37 grade liniile vieții alergau debusolate prin palmele noastre eu îți scoteam febra din corp cu

de jos pare măreț și bine clădit și fiecare ar vrea să-i cucerească laurii să-și pună pe umeri epoleți de general de Sus Cerul îi strivește urzeala cu călcâiul îmbibat în tăcere până în

vedeam clar cum vântul mătura frunzele în fata mea. în fata mea, frunzele dansau neputincios. nu puteam să strig: \"oprește-te!\" - vântului, așa, pur și simplu. era același care se