Mihai Sava

Te-aștept în fiecare strop de iarbă Mă rog să plouă peste mine Căpițe-ntregi gura-mi să soarbă Să-mi curgă sâmbete prin vine Te-aștept în fiecare fir de ploaie Mă rog cu dinții să mă rupă Un

- Ș-apoi șezi aici, pe banca asta... Îngerul puțea a transpirație, m-am întrebat dacă asta e cu putință, iaca, era... - Nu te miști, nu pleci, stai cuminte, lângă ăștialalți doi. "Unde draci să

Prin relieful de deal-vale Te-am căutat cu vechi lanterne În care-ai ars pe rând Soldații Peregrinărilor eterne Din fluierul cu două țevi Am împușcat cerul cu doine Privind arhanghelii

Se face iarnă-n ochiul tău Se-adună nori Știu c-o să-mi fie frig Și are să mă ningă Zăpezile fierbinți, de altădată Azi vor cădea cu zgomot Oasele Să-mi frângă Pun crucea pe vagonul de

De fusta ta, pralino, mă simț amorezit Îmi zbenguie pân cap (și nu-i de la fumat) Ideea imprecisă că m-ai cam înfustit, M-ai ferecat la dulce, în post, prost fermecat, Că m-ai legat de clanță,

Întinzi ușor istoria pe pâine, Untura altui veac Răpus de ciumă, Și mesteci soarele de azi, Cu gust de gumă Tu, nesătul, mereu-flămândul, câine. Miop, lumina scursă prin lentile Te-a

Mai suflă, la un ceas, Mărite, peste pruncii Ce-ngheață nedospiți În locul ăsta strâmt Și nu te mai mira, Măria-Ta, de pleava Ce, fără greș, o ridica-va-n aer Duhul Sfânt Închide ochii ori

Ți s-a stricat hârzobul cu care coborai din cer Se află-n reparații ștampila de botez Toți dumnezeii mă-tii atârnă la trapez Iar eu port indicații să cred și să mai sper. Mă tem însă că astăzi și

arhangheli beți mi-au pus în sânge scame cruci mititele, dricuri și mătănii vodcă puțină, mult noroc, alte gângănii și m-au trimis în larg, să trag la rame. mi-au scris pe meclă, pe când

1. Scrisoare și prolog Oșteni ai mei, ce văd că nu vă trage inima prea tare la ce v-am scris ieri, ascultați și urmați-mă, căci vă vorbesc important: eu am adormit și am avut un vis pe canapea,

P-aicea veșnicia născută-i pe coclauri Iar viitorul vag miroase a chirpic Prin urbea-nțepenită în veacuri cu balauri Afară de schimbare se schimbă mai nimic P-aci perfectul simplu șade la

Nijinski e sătul de poante Fachiru-aprinde-un ultim cui Maestrul, azi, e ceai din plante În circul ăst al nimănui. Ca un contabil balerină Închide ziua - gest fragil - Și, preventiv, toarnă-n

Tu, draga mea lactee, vopsită ruj și stelă Închipuire-a vrutei lui Dumnezeu din spaț, Așteaptă. Am să trec piciorul ca o schelă Peste sfiala-mi rece. Cu-al macaralei braț Eu te-oi culege tandru

Vorbeam mai ieri, în bar, cu Musca Tottonel Bețivă și șucară ea mi-a intrat prin geam Direct, că n-avea vreme, secunda nu-i defel Vreun aliat al dânsei și nici al dânsei neam Și cică de-aș avea

.

Iubito, ce cruntă-i despărțirea! În silabe. Și cratima cretină vârâtă la mișto Între un eu și-un tu; ținând botu' pe labe Iubirea alb-calină se zbate-n embargo Nu mai produce fluturi decât

În locul ăsta-n care cerul Nu mai răspunde nìci pe firul scurt Și-n care sălcii se preumblă Prin păduri Zăpada mieilor astupă guri Iară ceasornicarii-s acuzați de furt De prin

Împrăștiate pe întinsul alb Fugind de iarnă, către adăpost Aleargă umbrele celor ce sunt Și umbrele celor ce-au fost. Bezmetic Încalec de prin caii gri La nimereală, calul ametist Gonesc

Sunt bivolul romantic, cu curu-n două luntrii Visez dragoste-n ceruri / iubire la hectar Aș vra să-mi esprim starea, da' nu mă țin genunchii Supuși de greutatea besmeticului far Ce-mi luminează-n

Născută într-o zi de harți (Probabil, unde ploaia stă sub vremi) Stimată doamnă, ziua mea de marți Smerit vă scriu, din Adunații Copăceni: (Aici, vaporul meu lovit-a semnul Interzis Habar