Poezie
Indirecții
(Peața Griviții, folclor urban)
2 min lectură·
Mediu
De fusta ta, pralino, mă simț amorezit
Îmi zbenguie pân cap (și nu-i de la fumat)
Ideea imprecisă că m-ai cam înfustit,
M-ai ferecat la dulce, în post, prost fermecat,
Că m-ai legat de clanță, mi-ai dat săpun și sfoară
Și mi-ai întors recolta, de-am puii amanet
(I-ai botezat, în lipsă, cu apă micelară
Și le-ai postat profilul, deja, pă internet).
E-nchis la viitor, mi-ai pus lacăt pe ușe
Din clipa-n care, tâmp, te-am fluierat pă strasse
Că nu ies viu din asta, sunt pozitiv, păpushe
M-am prins că sunt vândut când îmi țineai dă șase
(Să nu calc strâmb,
Să nu calc drept,
Să nu calc pe de laturi
În general, să nu m-aștept
Să calc pân alte paturi).
Ceasul tău biologic mi-a dat ora exactă
În ceasul meu cu cuc, un locatar suspină
A priceput ce-nseamnă răsplata fără faptă
Cum poți fi condamnat, că sigur ești dă vină.
Da' nu-i nimic, mi-e bine, că am acu' direcții
Probabil că merg drept, nu mai sunt tras la sorți
Nu mai navig aiurea, mi-ai pus în hărți corecții
Acu' pă cer văd stele, și nu doar pixeli morți.
Sunt praf (mereu am fost), un cui bătut în grindă,
De care-agăți, roz, rochii, la tine în alcov
Vreu moartea, de-o pica, tot agățat, mă prindă
De sfârcurile tale, două garoafe mov.
002130
0