Mihai Sava

Să nu mă cauți prin boscheții Pâcliți de ruginii cenuși Și nu-ntreba, te rog, racheții (Ãi moldoveni sau doar pro-ruși) De nu cumva-s în tren, spre Huși (uăi!) Să nu mă cauți prin

...

Se pare c-astăzi am ales Din jocul rău pe cel mai rău Astăzi pe mâine-l vom juca Mâinele meu, mâinele tău. Îți cat privirea și-nțeleg Am pariat ca doi nebuni Și ne-am jucat și am pierdut Pe

"De grade" - tu-mi șșșopteai în degrade'- "Nu pomenești nicicum Pe la amiezi! Așa cum curg zăpezi Din viezuri verzi Și ning nisipuri insipidele Silfide, Așa aș vrea Să îmi culegi

Săriți de la etaj, așteaptă ambulanțe Aduceți, în cădere, dorinți și doleanțe Ceva săpun de rufe și detergent de vase Ne vom spăla pe mâini, ne vor spăla pe oase. Săriți de la etaj, așteaptă

Martin, treiarul, e un danez de vreo 24 de ani, subțire ca o spiță. Materialul viking s-o fi terminat, mă gândesc, atunci când a fost el croit. Afară de asta, în rest, e OK. Are creier, are zvâc, nu

Ura noastră Cea de toate zilele Dă-ne-o nouă astăzi Și dezleagă-ne nouă Gândul de vorbă Parchează în creșe Camionul cu ciorbă Precum în cer, așa și pe pământ Fură, Doamne, groparului

Vrei, fă, sa-ți fac o poezie?... Mai adă înc-o steclă și-ncă fro zece cuie Așează-te acilea, cu curu’ pe butoi Suntem suficienți cât suntem, adică doar noi doi Mă uit la părul tău, cascadă cu

Iubire, plouă-n Burma, e potop... Și Ãl-de-Sus ni s-a ascuns în miază-zi. S-a strâns prea multă apă-n cer, Și nu e loc Arhanghelii mi-o toarnă-n magazii. Am mai trecut prin asta, nu e bai,

Și mi-a veni, Tată, și mie, rând Să iau în spinare Plug de pământ. Pământ de cela bun, Cernoziom Făcut din om culcat Lângă alt om. Și împărțit (ca-ntotdeauna)-n două Jumate mă deșert

Păienjeni condamnați urcă-n marfare Spioni defecți ai pânzei cu doctrine Din stații cu vremelnice hotare Spre gările cereștilor latrine Împovărat cu văduvite taine De înțelesuri rupte-n

Ești bagaboanta vieții mele Și timbrul sec, lipit pe geamantan, Atunci când plec, Să-ți vin cu-n sac de stele Culese din foițele de geam. Ești ca atunci când mă sărută ploi Beat mort, pe-o

Ferestrele astea-nchise dau spre ape Văd broaște înotând tele-ghidat Cum se reped în geam sperând să scape De furia mașinii de spălat Închis în burta arcei personale Eu, submarinul fără

Pământul este plat Rotirea-i inegală Lipsită de balanță În punctul de pe i Sau doar în puncte-puncte E vaga circumstanță Unde se nasc atomic Zăpezi de stele gri Vâslind în dimineți Prin

(Continuarea visului, faza regională, detaliile invaziei.) Se făcea că mergeam prin niște minunate grădini. Urcau în nări, sub dogoarea soarelui, miroaznele galben-pufării ale florilor închircite

Observa Florin Călinescu faptul că americanul spune, când îl apucă: "I wanna make love (to you)", spre deosebire de român, care o ia ceva mai personal: "vreau să mă fut!".  Și trăgea (iaca!...)

Prin aste cuhnii izânite Vreun gramofon uitat sub mese Ar depăna cui vrea s-asculte Povestea tristelor prințese Ce-ncălecat-au tăinuit Centauri cu priviri opal Care-albăstriu le-au chinuit În

Azi tragem iarăși solitar de vâslă În barca personală, cu echipaj de unu Și vom gusta din dragoste prin pâslă Reginei i-a dat șah (din nou) nebunul Ea fost-a prinsă aplecată, în balcon Privind

Pocnesc genunchii broaștei De-atâta-nchinăciune Pitită-n cozonaci, dospește o-ntrebare E asta ploaie-acidă ori e ceva pe bune Și cât din noi e zahăr, cât valorăm, în sare? Ci stați fixați