Mihai Miro

Spun că cei ajunși, -Chiar de necăjesc- Mai întâi sunt unși Și-apoi se mânjesc.

Este o asociere, Dintr-o sculă și-o monedă, Când se pune dă putere, Celor care îl posedă.

In Parcul Copou miroase-a Eminescu sub teiul bătrân

Când apărea pe scenă, Se-mpiedica în trenă. De când e-n politică, În limbă se-mpiedică.

-Cum de toți Băsești-s "sus"? Pe bunic, nepotu-ntreabă. -Au ajuns fiindcă și-au pus, Căpățânile la treabă.

Am pus la Agricultură, (După unele principii) Pe unul mai rău de gură, Ca să bată câmpii.

Înreabă unul din nat: -Fără școală și cultultură- Premierul desemnat, Va fi pentu semnătură?

Te întreb, nu-ți fac dojană; Fiind medic, de ce oare, Nu pui degetul pe rană Și atingi tot unde doare?

Să văd -tare mult am vrut- Un deputat deținut, Dar invers s-a întâmplat, Deținutu-i deputat.

Motivând sentința, O judecătoare, Ceartă conștiința, Că-i face mustrare.

De critici (clienta) Să nu aibă parte, Ia și-a pus ampremnta, Că nu știe carte.

Nu știu dacă sunt blesteme, Dar constat; de la o vreme Am probleme cu logarea, Chiar și cu clasificarea.

Eu vă spun cinstit: (Fără supărare) De se duce nepoftit, Va fi tratat ca atare.

Cum fac multe accidente, Zilnic brașovenii noștrii, Vor treceri inteligente, Pentru cei ce merg ca proștii

"Câinilor"!, eu vă propun; -Că se poartă la români- Faceți-i pe toți săpun Și spălați-vă pe mâini.