Mihai Miro

E migală, multă artă, Ca tradiție se poartă, După ea umblă băieții, Că-i simbol al frumuseții.

Blestem sugestiv, -Demn de paranoia- După colectiv; Să te ia nevoia.

Răspunde-mi dacă poți! După ce-auzi și vezi, Cum astăzi te mint toți, În cine să mai crezi?

mormânt de erou în beznă-doi licurici străjuiesc crucea

Are nume, Are floare, Pleacă-n lume, Când e soare.

Are o menire-anume, Gura ei multe ne spune, Recuzită-i de poveste, Dacă dezmerdată este.

Importantă în hrănire, Tot așa și în vorbire, Calculată și aflată, Numai dacă e pătrată.

Þară frumoasă de toți invidiată popor blestemat

Băsesca ne predică: Credeți în biserică. Dar se-ntreabă Baba Stana; Ce s-a pocăit Satana?

E mândria afișată, De persoana îngânfata, Dată la un bucătar, Bunătate-i la grătar.

Mică e și ne'nsemnată, Bagă frica în copii, Dacă nu-i supravegheată, Generează grozăvii.

Parte e din Cartea Sfântă, Slujbă e și-nvățătură, Ne amuză când cuvântă, Doare când e-njurătură.

Deși e catalogată, Ca fiind de umplutură, Este cea mai consacrată, Unitate de măsură.

N-are mâini, n-are picioare, Umblă pete tot în lume, Cu un suflet foarte mare, "Deghizat" tot sub alt nume.

Se înmoaie, se-mpetrește, Funcție de conjunctură, Dacă nu se dăruiește, Câte-un hoț o mai și fură.