MMMihai Mihai
Verificat@mihai-mihai-0062292
-----
Cronologie
Îmi place cum ați reușit să transformați un fapt banal, pe care îl vedem zi de zi (fotografierea norilor, în acest caz), în poezie. Este una scurtă și, aparent, simplistă, dar, din punctul meu de vedere, plină de substanță!
Acestea sunt versurile care mi-au plăcut cel mai mult:
„valurile
pozează cu nonșalanță
în formele lor
de reptile
și nori”
Cu stimă!
Acestea sunt versurile care mi-au plăcut cel mai mult:
„valurile
pozează cu nonșalanță
în formele lor
de reptile
și nori”
Cu stimă!
Pe textul:
„la fereastră " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextÎmi pare ca un fel de cugetare filozofică, plină de îndoieli și reevaluări, având ca fond o stare generalizată de amorțeală. Fiind și în ton cu anotimpul, parcă îmi este mai ușor să mă identific cu atmosfera creată, chiar dacă numai la nivel fiziologic. Cu stimă!
Pe textul:
„Suspin" de Dumitrescu Elena
0 suflu
ContextFrumoase terține, care se leagă bine între ele.
Strofa mea preferată este:
„Secunda se usucă în minciună
Și-mi izvorăsc tăcerile confuze:
Cât de aproape și departe-mi sună!”
Văd că încercați să cultivați o varietate de forme fixe.
Ca apreciator al versului clasic, salut această inițiativă.
O zi frumoasă!
Strofa mea preferată este:
„Secunda se usucă în minciună
Și-mi izvorăsc tăcerile confuze:
Cât de aproape și departe-mi sună!”
Văd că încercați să cultivați o varietate de forme fixe.
Ca apreciator al versului clasic, salut această inițiativă.
O zi frumoasă!
Pe textul:
„Sărutul tău de ploaie și de lună... " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextÎn text par să fie două imagini alternante: una din anotimpurile calde și una din cele reci. Apa și copacii, cred, sunt în același timp elemente martore creației poetice și distrugerii acesteia, distrugere care determină reluarea procesului de scriere. Un mic „binom sisific”, dacă pot să-l numesc așa. Mi se pare o abordare interesantă!
Pe textul:
„Nimeni nu mai înțelege rostul aranjării pietrelor pe prund" de Zamfir Mihail
0 suflu
ContextCel mai mult mi-a plăcut imaginea care reiese din „infinită geometrie albastră”. În ea se îmbină armonios fondul matematic al vieții („geometrie”) și cel spiritual („infinită”). Culoarea albastră îi conferă valențe care se întind până în vastele adâncimi ale conștiinței. O zi frumoasă!
Pe textul:
„Dialog" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextTextul, mi se pare mie, propune o atmosferă pe cât de senină și detașată, pe atât de sumbră și tensionată (un fel de meditație filozofică cvasi-elegiacă, dacă pot să-i spun așa). Versurile „Atât de aproape și totuși departe...”, „O rază de lumini apare...” și „În culori de gânduri amestecate...” par să contribuie cel mai mult la formarea ei. Și la final găsim clasica întrebare „De ce?” (interogația nemuritoare), care ocupă în același timp un loc de apogeu al revelației și de finală notă pesimistă (un suspin în neant). Cu respect!
P.S. Din „tipare banale uitate” nu se poate ieși cu ușurință, din păcate.
P.S. Din „tipare banale uitate” nu se poate ieși cu ușurință, din păcate.
Pe textul:
„Nu credeam" de Stefan Mircea
0 suflu
ContextVersurile care, pentru mine, ies în evidență:
„Murind să ai motiv de înviere
Tu bezna lumii luminezi, Hristoase...”
și
„Din vinul Tău cu înserare gust...”.
Typo: un „s” în plus la „ssânge-Ți”.
Cu stimă! Sărbători pascale cu lumină!
„Murind să ai motiv de înviere
Tu bezna lumii luminezi, Hristoase...”
și
„Din vinul Tău cu înserare gust...”.
Typo: un „s” în plus la „ssânge-Ți”.
Cu stimă! Sărbători pascale cu lumină!
Pe textul:
„Curânda făptuire" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextFondul, prin proiecțiile sale cu specific natural (așa cum, de altfel, le și pretinde pantumul în general), este unul puternic, bine conturat. Dacă luăm în calcul și exigențele legate de formă, îi crește și mai mult valoarea poeziei. Ce îmi place în special este faptul că repetițiile nu par să fie deranjante: nu ciuntesc cursivitatea și nu conferă artificialitate textului (este o situație de dorit, una în care nu este foarte ușor să ajungi atunci când îți propui să te supui cerințelor unei astfel de forme fixe). Cu stimă!
Pe textul:
„Preludiu" de Amanda Spulber
0 suflu
ContextMi-a plăcut sonetul, în special imaginile din aceste versuri:
„Ca fructul norilor veghind în iarnă...”
„În piept având tenebre sacrilege / Şi-n mine noaptea fără stea se-ntoarnă.”
„Ca fructul norilor veghind în iarnă...”
„În piept având tenebre sacrilege / Şi-n mine noaptea fără stea se-ntoarnă.”
Pe textul:
„Fiind ori inexişti" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextProiecție astrală a cuplului de îndrăgostiți.
Am citit cu plăcere.
Am citit cu plăcere.
Pe textul:
„E umbră-ntrezărindă în minune" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextUn sonet al gândurilor calde, într-o lume rece. Stelele sunt acele „iele” care, din întunericul nopții, ne farmecă cu strălucirea lor și ne predispun la
aduceri-aminte. Îmi place cum primul catren își are punctul de referință semantic în „înghețat”, iar cel de-al doilea în „dezghețat” (se realizează, mi se pare, un efect interesant de trecere). Cu respect!
aduceri-aminte. Îmi place cum primul catren își are punctul de referință semantic în „înghețat”, iar cel de-al doilea în „dezghețat” (se realizează, mi se pare, un efect interesant de trecere). Cu respect!
Pe textul:
„O zi, o noapte, un..." de Emilian Lican
0 suflu
ContextDeși acest aspect este specific operelor lirice în general, îmi place cum aici textul se prezintă ca un tot unitar (în care cuvintele se potrivesc foarte bine unele cu altele), fapt ce-i întărește imaginile.
Pe textul:
„Pașadine în vers alb (73)" de George Pașa
0 suflu
ContextÎmi place faptul că forma sonetului este aici folosită pentru a aduce la viață un fond fundamentat pe o serie de sentimente profunde (punct de la care a și pornit istoria sa îndelungată). În ciuda faptului că se pot întâlni destul de multe asonanțe, rime-asonanțe și rime structurate pe accente secundare, mie nu mi se par deranjate, ci dimpotrivă: acest fapt parcă-i conferă textului mai multă valoare.
Pe textul:
„dorul de foc" de FLOARE PETROV
0 suflu
ContextAș fi tentat să spun că sonetul și-a propus să surprindă lumea în care trăim noi astăzi, în care omul a ajuns mai mult un obiect de studiu (care poate fi valorizat în baza principiilor goale, lipsei opiniilor divergente și tăcerii în care s-a complăcut). Și inima, aici, pare să fie mai mult un simbol al biologicului, în loc de metafizic. Mie asta mi-a transmis, ce puțin. Oricum, mi-a plăcut!
Pe textul:
„Şcoala de nebuni" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextO imagine foarte bine conturată! Parcă ar îmbina serenitatea meditativă cu tânguirea elegiacă.
Pe textul:
„Pe ape luna-n cârje de lumină" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextLe-o fi topind el, însă aceasta este consecința necesară a expunerii față de căldura sa dătătoare și menținătoare de viață. Într-o altă ordine de idei, textul dă impresia de penitență, pe fondul unei perpetue morți și reveniri. O scriere interesantă, cu multe substraturi.
Pe textul:
„apa crudă a fiecărei zile" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextParcă lasă în urma sa un aer de Baudelaire: deși abundă de întunecime și de suferință, totuși se face simțită și prezența unei grații nebănuite, care emerge din noianul de amărăciuni. Deși s-ar putea să fiu puțin părtinitor la acest capitol, apreciez mult versul clasic, fapt ce mă determină să mai acord o „bilă albă” acestei poezii. Oricum, pentru mine, a fost o lectură plăcută. Cu stimă!
Pe textul:
„Strigoi" de Vasile Serban
0 suflu
Context