Poezie
Fiind ori inexişti
1 min lectură·
Mediu
Îţi verşi pe-atinsu-mi pielea, albă lege
Ca fructul norilor veghind în iarnă
Pe-obraji culori de-amurg ţi se răstoarnă
Şi buzele de patimi ai dulcege.
Când inexişti, plecând pe la lucarnă
Cu zborul tău, vin doruri să mă nege
În piept având tenebre sacrilege
Şi-n mine noaptea fără stea se-ntoarnă.
Fiind, îmi eşti lumina ce m-aude
Tăcerilor lăuntrice de-o chem,
Privirile de tine îmi sunt ude.
Te strângi în palma mea, frumoasă, ghem
Şi-amorurile-mi toate ţie-s rude
Cu braţe-n trupuri ne întortochem.
025
0
OA