Şcoala de nebuni

Aș fi tentat să spun că sonetul și-a propus să surprindă lumea în care trăim noi astăzi, în care omul a ajuns mai mult un obiect de studiu (care poate fi valorizat în baza principiilor goale, lipsei opiniilor divergente și tăcerii în care s-a complăcut). Și inima, aici, pare să fie mai mult un simbol al biologicului, în loc de metafizic. Mie asta mi-a transmis, ce puțin. Oricum, mi-a plăcut!

în poezie cuvântul,nebun și el, are luciditate

nu știu dacă am mai citit acest gen de compoziție la tine, cu această
ironică surprindere a unui proces care, vrem nu vrem, se regăsește în
situații nedorite (așa cum putem extrapola la afecțiuni de orice fel)

belfer/ n-am mai întâlnit de ceva vreme termenul

ai un spirit de observație foarte dezvoltat,
cel puțin asta observ în acest poem
pe care îl observ ca fiind reușit!