Poezie
Strigoi
1 min lectură·
Mediu
Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.
Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.
Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.
Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.
Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.”
01792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Serban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Serban. “Strigoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-serban/poezie/14179450/strigoiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Parcă lasă în urma sa un aer de Baudelaire: deși abundă de întunecime și de suferință, totuși se face simțită și prezența unei grații nebănuite, care emerge din noianul de amărăciuni. Deși s-ar putea să fiu puțin părtinitor la acest capitol, apreciez mult versul clasic, fapt ce mă determină să mai acord o „bilă albă” acestei poezii. Oricum, pentru mine, a fost o lectură plăcută. Cu stimă!
0
