Pe locul unde-om plânge amândoi
Grăunte aruncat în lume fără vreun folos... Nu sunt și nici n-am fost vreodată sănătos, Îmi plimb prezentul atârnat de baierele vieții Cu certitudinea că la sfârșit e vremea plății. Un înșelat
VSVasile SerbanCelei ce a fost iubita mea
În fierbințeala zilei cea din urmă Îți voi striga să nu mă lași în umbră, Să mă ridici acolo, lângă stele, Să luminez pământul vieții mele. Să-mi dai și-un ochi, mărite Univers! Să pot
VSVasile SerbanInvocare
Aștept solemn în portul vieții mele Un semn din lumea celor ce-au plecat, Mai cred în îngerii din stele Și-n mortu-acela ce-a-nviat. Sunt superstiţios, de-aceea cred în umbre Și-n visele în
VSVasile SerbanUn nou concept
Dacă îmi dai un an și o vară să-mi clădesc un viitor, Tot n-aș ști să fug de mine și de teama c-am să mor. Aș încetini doar ritmul, refuzând să-ți fiu actor Într-o piesă ce se joacă într-un
VSVasile SerbanÎn pribegie
Într-un corp de om pribeag șade-un suflet blestemat Ca o cioară pe o sfoară croncănind a viață-amară, Cântec trist dintr-o vioară, pe un câmp scăldat în ploaie Șade omul cătrănit pufăind un gând
VSVasile SerbanCasa sufletului tău
Să nu te temi când treci prin astă viață Fără să înțelegi de ce te-ai fi născut, Căci ți-ai pierdut carnetul tău de sarcini În era când erai un simplu lut. Când toți îți țipă „nu mai ești al
VSVasile SerbanPropriul ucigaș
Se-ascunde libertatea-n mine, Izvor barbar de nebunie, Expus în viață ca să mor Sunt prea lucid sau visător? Când stelele se scutură de noapte, Și luna plânge pe un colț de munte, Îmi car
VSVasile SerbanCarusel
Cum am ajuns din praf de stea să mă transform în om? Din praf de stea născut, prizonier al cerului și al pământului, Ascuns de stelele surate și-mprăștiat de vânt în noapte Mă simt al nimănui
VSVasile SerbanPustnicul
Pe stânca ce atinge cerul, Un pustnic și-a zidit castelul, Să fie lângă Dumnezeu, Așa cum își dorise el. Și-n fiecare zi cu nume Se tot ruga la Dumnezeu Să ierte întreaga omenire, Să nu îl
VSVasile SerbanDivertisment prin existență
În lacrimi scriu confesiune către dezamăgitul om din viitor, Că tot ce punem în iubire e teama unui muritor. Mă leg de spirit prin speranță, căci prin speranță voi putea să mor, Azi sunt o
VSVasile SerbanScheletul
Sunt prizonierul vocilor de gheață Ce îmi vorbesc cu aer șfichiuit Despre tărâmuri reci și-ntunecate Unde pe veci îmi voi găsi mormânt. Înfiorat de recea lor vorbire Mă las cuprins de frigul
VSVasile SerbanImpostorul
Condamnatul ideal, fără nume, fără gânduri, doar născut să se supună Într-un univers ce-mi pune pe cântarul nemuririi sufletul de muritor, Care s-a născut să moară prin solicitarea mută a
VSVasile SerbanImpostorul
Condamnatul ideal, fără nume, fără gânduri, doar născut să se supună Într-un univers ce-mi pune pe cântarul nemuririi sufletul de muritor, Care s-a născut să moară prin solicitarea mută a
VSVasile SerbanSe naște prin moarte
E o noapte timidă de vânt bântuită, Un înger coboară pe scara lui sfântă, Un suflet de om creat din lumină Pășește timid într-o lume de umbre. Se adapă încet din cana sfințită, În ochi
VSVasile SerbanProvincial în moarte
Mă plimbă viața-n doliu, în zi aniversară, Printre un fond cumplit de gheață și nimic, Indiferență pură în inima-mi nebună, Sunt detașat de moarte în nouă aventură. Trimis la separare într-un
VSVasile SerbanCursa vieții
Nepoatei mele după altă mamă Îi scriu de-aici, de dincolo de zare... Că viața e ciudată pentru toți... Un ghem de ață moale, fără rost. Suntem ceea ce suntem toți Niște mașini ce
VSVasile SerbanStrigoi
Mi-e frig de mine și m-alung Dintr-un mormânt creat din lut Cu margini galben colorat, Și cu pământul drept capac. Sunt blestemat să mă accept... Strigoi cu ochi și oase moi, Mă plimb
VSVasile SerbanUn gram de om pentru eternitate
Mă învelesc cu pătura nimicniciei mele Și-adorm cu gândul dus la nemurire, Mă plimb hai-hui, un Nu prin Univers, Cu tolba mea de lacrimi și c-un vers. Strecor din ușa galaxiei moarte Un maldăr
VSVasile SerbanPrivește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna, Din ploaia de toamnă se scutură fulgii, Un alb de poveste se așterne-n fundal, Un moș rebegit pândește prin geam. Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă, E
VSVasile SerbanSă ne iubim aici
Vezi, tu, iubito, când soarele nu va mai fi, Iar noi ne vom plimba prin galaxii, Eu... un luceafăr, tu... o stea cu flori, Ne vom iubi platonic între sori? Ne vom simți pe veci iubiți În
VSVasile Serban1907
S-a întâmplat în ‘907, pământul să ne cheme-n moarte. Ne-alungă viața de la masă, ne biciuiește neîncetat, Ne plâng copiii în pridvor, de foame urlă un popor. Sus, în palate, ghiftuită stă
VSVasile SerbanHoțul de suflete
Sunt călătorul ce poartă-n desagă dureri de nimeni știute, Un cavaler al disperărilor tăcute cu destinația, paradis Și conștient de povara grea pe care o port, sunt resemnat, Căci nu vreau să
VSVasile SerbanTârguire
Trăiesc din inerție în cripta mea de plumb, Epuizat de lume, de gânduri și de ploi, Se regăsesc în mine jivine și strigoi, Un amalgam ciudat de strigăte și răni. Un iad de amintiri dintr-un
VSVasile SerbanMica Unire
Ne îndeamnă strămoșii din glia străbună Să facem din țară una mai bună, Să facem să cânte din inimă tristă Un cântec de țară cum nu mai există. Ne strigă din moarte viteazul Mihai Să
VSVasile Serban