Mihai Lidia

Dacă aș putea opri timpul aș putea să te privesc o veșnicie vei sta lângă mine, te voi privi în ochi și te voi strânge în brațe... Dacă aș putea opri clipa nu mă va mai interesa de mâine sau

De azi nu mai sunt eu Lumea m-a schimbat... Iubite, să știi că eu nu am vrut să fie așa Dar... m-am lăsat pradă viselor goale în miez de noapte strigam către soare și soarele mă zărea

sunt un suflet ce rătăcește pe meridianele lumii născută dintr-o greșeală a naturii umane în luptă cu moartea dinainte de prima răsuflare... am cucerit viața i-am furat dragostea, am dat-o

La mulți ani, iubire! Să fii iubită și fericită! ... -asta este urarea cea mai des folosită, nu? Dar eu îți zic: iubește și vei fi iubită! Tot ce contează în viață este iubirea!

Noaptea trece atât de repede timpul zboară prin țară cu amintiri triste, vesele, vechi, recente, numai amintiri... apoi îți întorci privirea în carte și mai citești două rânduri... nu mai

Am iubit un suflet surghiunit Care m-a făcut iubirea să o simt M-a iubit mai mult decât pe Dumnezeu Dar l-a ales atunci instantaneu. Mi-a zis că nu merită să-l plâng Să luăm iubirea noastră în

Dacă aș ști ce să-ți scriu, aș scrie... serios! dacă aș putea scrie tot ce simt!... nu-mi înțeleg toate sentimentele (și sunt atâtea)... nici măcar nu le știu denumirea, de fapt dacă le-aș

mda... de-acum te las cu ochii triști... sau nu (ai tăi sau ai mei? ai tăi nu.) nimeni nu va ști – promit! nici cum... nici cât... nici măcar tu... nu mai rămâne decât amintirea parfumului

Mi-e tare dor să te ascult Cum îmi zici iar că mă iubești Că te încrezi în mine mult Că n-ai să mă mai părăsești. Mereu cu gândul tot la tine... Mi-am petrecut iarna plângând A fost mult rău,

De ce râzi? Ãsta nu e zâmbet... îți repet... te cunosc prea bine de cât timp? de când m-am născut până?... când voi muri și gata. e toată viața mea asta e, făcută pentru tine mergem împreună.

Vin mâine la tine, mi-ai zis și te-am așteptat. ai mai zis și că promiți și eu te-am așteptat... și-acum stau și mă gândesc... iau o carte, citesc câteva rânduri, pagini zâmbesc parcă-s

mă gândesc... mă gândesc mereu mai ales seara la ce a fost, dar mai ales la ceea ce putea fi... lucruri care încă nu s-au întâmplat și nici nu se vor realiza cândva, vreodată cine

\"ce a fost și ce va fi are urmările trecutului\"... câtă duritate... ce crunt ai fost! nici un zâmbet nu mai pot schița măcar. mă doare sufletul... probabil se va rupe la următorul

Nu pot să adorm... mă tot foiesc în pat și în gânduri... Îmi amintesc frânturi din discuțiile de peste zi. Îmi amintesc chiar fraze întregi. Le analizez pe toate părțile. aduc argumente... mai

Îți scriu această scrisoare în speranța că poate, cândva, când te vei afla într-un moment de retriște, într-un moment în care crezi că toată lumea te-a părăsit, această scrisoare îți va alina

Mărturisirea ce vreau acum, Iubite, totuși să ți-o spun Este dragostea din mine Ce izvorăște pentru tine. Licurici ce ard în lacuri Către ochii tăi albaștri Vor veni să le șoptească Iubirea

Adventul – timp de speranță, timp de așteptare… fiecare așteaptă, fiecare speră… cu toții credem că pruncușorul din ieslea de la Betleem ne va aduce mai multă credință, ne va aduce mai multă

I Mi-a sărit în ochi de la început, din prima zi... Atunci îl priveam discret, nu aveam curaj, însă el m-a făcut să înțeleg că viața este așa cum este și că... trebuie să o accept așa. Ba, mai

De ce ploaia cade ne-ncetat? De ce stropii sunt de neimaginat? De ce fulgul zboară-naripat? De ce oare ninge-atât de minunat? De ce copacii înmuguresc primăvara? De ce bobocii înfloresc abia

La început am fost doar EU Singură, cu gândurile mele Apoi ai apărut și TU Izvorât din lacrimile mele. Clinchetul monoton al timpului Străbătea ca un ecou eternitatea Iar strigătul meu și-al

Vânt. Tunet. Fulger. Iar tunet. Și vânt... Pe fața mea, Prin gândurile mele. Fulgerul se aprinde... Vine de la tine. Cerul se luminează. Salcia se ridică la el, Dar nu-l ajunge. Este prea