nimicul...
imensa durere din suflet n-o poate depăși decât nimicul ce-l văd când ridic pleoapele grele de lacrimi e chiar în fața mea și mă întrece până și timpul își pierde semnificația în fața
Un inger nebun
Era noaptea târziu. Căutam un înger. Când s-a apropiat de mine i-am zis că-i nebun dacă poate să dorească un suflet ca al meu... S-a supărat... mi-a zis că era îngerul meu și că dacă
Te-am cautat
Te-am căutat și nu te-am găsit... de-acum... nu te voi mai căuta... nu ești al meu... și nu sunt a ta... Îmi era dor de tine și voiam... doar câteva clipe din noaptea ce vine... însă am rămas
Dacă aș putea...
Dacă aș putea opri timpul aș putea să te privesc o veșnicie vei sta lângă mine, te voi privi în ochi și te voi strânge în brațe... Dacă aș putea opri clipa nu mă va mai interesa de mâine sau
Si te voi saruta...
De azi nu mai sunt eu Lumea m-a schimbat... Iubite, să știi că eu nu am vrut să fie așa Dar... m-am lăsat pradă viselor goale în miez de noapte strigam către soare și soarele mă zărea
Eu?
sunt un suflet ce rătăcește pe meridianele lumii născută dintr-o greșeală a naturii umane în luptă cu moartea dinainte de prima răsuflare... am cucerit viața i-am furat dragostea, am dat-o
Trece...
Noaptea trece atât de repede timpul zboară prin țară cu amintiri triste, vesele, vechi, recente, numai amintiri... apoi îți întorci privirea în carte și mai citești două rânduri... nu mai
Un suflet...
Am iubit un suflet surghiunit Care m-a făcut iubirea să o simt M-a iubit mai mult decât pe Dumnezeu Dar l-a ales atunci instantaneu. Mi-a zis că nu merită să-l plâng Să luăm iubirea noastră în
Si doare...
mda... de-acum te las cu ochii triști... sau nu (ai tăi sau ai mei? ai tăi nu.) nimeni nu va ști – promit! nici cum... nici cât... nici măcar tu... nu mai rămâne decât amintirea parfumului
Dor
Mi-e tare dor să te ascult Cum îmi zici iar că mă iubești Că te încrezi în mine mult Că n-ai să mă mai părăsești. Mereu cu gândul tot la tine... Mi-am petrecut iarna plângând A fost mult rău,
Ea?
De ce râzi? Ãsta nu e zâmbet... îți repet... te cunosc prea bine de cât timp? de când m-am născut până?... când voi muri și gata. e toată viața mea asta e, făcută pentru tine mergem împreună.
Oare cat?
Vin mâine la tine, mi-ai zis și te-am așteptat. ai mai zis și că promiți și eu te-am așteptat... și-acum stau și mă gândesc... iau o carte, citesc câteva rânduri, pagini zâmbesc parcă-s
Alte insomnii...
mă gândesc... mă gândesc mereu mai ales seara la ce a fost, dar mai ales la ceea ce putea fi... lucruri care încă nu s-au întâmplat și nici nu se vor realiza cândva, vreodată cine
Chiar atat de dur?
\"ce a fost și ce va fi are urmările trecutului\"... câtă duritate... ce crunt ai fost! nici un zâmbet nu mai pot schița măcar. mă doare sufletul... probabil se va rupe la următorul
Noi...
Mărturisirea ce vreau acum, Iubite, totuși să ți-o spun Este dragostea din mine Ce izvorăște pentru tine. Licurici ce ard în lacuri Către ochii tăi albaștri Vor veni să le șoptească Iubirea
De ce?
De ce ploaia cade ne-ncetat? De ce stropii sunt de neimaginat? De ce fulgul zboară-naripat? De ce oare ninge-atât de minunat? De ce copacii înmuguresc primăvara? De ce bobocii înfloresc abia
Eu... tu...
La început am fost doar EU Singură, cu gândurile mele Apoi ai apărut și TU Izvorât din lacrimile mele. Clinchetul monoton al timpului Străbătea ca un ecou eternitatea Iar strigătul meu și-al
