Poezie
Eu?
... sunt nimeni
1 min lectură·
Mediu
sunt un suflet ce rătăcește
pe meridianele lumii
născută dintr-o greșeală a naturii umane
în luptă cu moartea dinainte de
prima răsuflare...
am cucerit viața
i-am furat dragostea, am dat-o jos
de pe piedestal și i-am luat locul
iubesc tot ce am și nu doar atât...
încătușată de dorința de mai mult...
un suflet cu ochii albaștri, uneori verzi
mereu acoperiți de sticla ce limpezește ceața...
doar un suflet printre
altele la fel de descurajate venite
în vizită într-o lume
a nimănui...
venirea în lume este viață...
dar eu sunt stăpâna vieții
astfel lumea îmi aparține...
iar eu... sunt nimeni.
Surprinzător... „cineva” tot mă iubește!
002887
0