Mihai Leoveanu

VEVE - inconfundabila, iremediabila, inuitabila VEVE. Ai primit plicul de la Iasi? Podul Pogor jeluieste dupa cuvintele tale. Ploaia nu sterge urmele fostelor iubiri - poate doar... Asculta la Mosu\'! Bravo, m-ai epatat din nou cu forta ta de femeie crucificata intre cuvinte. Asta e vesnica ta Inviere!

Armonie, Armonie, mi-ai facut o bucurie!
Intr-o noapte de nesomn
trupul sa mi-l scuture
dintr-un ochi de fluture...
Armonie, Armonie, de as sti
ti-as spune tie
unde poate sa incapa
o atata bucurie,
Armonie, Armonie...

Multumesc pentru sinceritate si intelegere, Dominique. Mi-ai adus aminte de doua versuri din Ungaretti, obsesia mea inca din studentie;
\"Intre o floare culeasa si alta daruita
nimicul inexprimabil\".
Vreau sa cred ca intotdeauna, dincolo de nimic mai exista ceva. Poate cuvantul. Poate nimicul nimicului. Poate o viata de om sau mereu amanata plecare. Fiecare zi - o victorie scump platita uneori, dar victorie...

Radiografia la rece a unei stari care, prin inefabil, neaga repetitia. Si ultimul tango la Paris ( multiple trimiteri) - de fapt semnul unei reinnoite rutine pe care dorim s-o transformam zilnic intr-o victorie. Florarese intinse lasciv pe trotuar - teribil vers, florareasa mea adormise sub doar doua petale ce nu mai puteau s-o incapa - care ma duce cu gandul la o posibila si apocaliptica cerere de restitutio in integrum pravalita peste noi dinspre iarba. Ce ne va salva atunci?
Spradoza de infinituri sau ultimul tango?

Veve, ai meritat-o!

lapislazuli, imi erai dator un comentariu inca de pe vremea cand erai foarte obosit. te-ai remontat?

Ai prins o clipa si ai stors-o pana la ultima picatura de energie cu eleganta si rafinament. Am simtit si eu cum, uneori, pielea hartiei se infioara, insa n-am avut fericirea de-a gasi cuvintele potrivite in acea/acelei clipe. Ma padeste invidia (constructiva, of course!). Fericitule!!! Ti-as da o pana, dar inca nu mi-au fost trecute pe inventar.

Da, s-a inverzit site-ul. Chiar crezi ca patru pereti pot circumscrie o experienta? Da, e posibil, mai ales cand camera ta nu are tavan si podea si ferestre, iar singura cale de comunicare cu lumea o reprezinta doar ochii, care tin si de tavan, si de podea (atentie cum si pe unde calci), si de ferestre - spatiu conventional al comunicarii cu ceilalti. Dar nu ai nevoie de comunicare. Comunici cu tine insati. Este suficient. Am sa matuiesc si eu ferestrele. Aten]ie la zbor - camera ta n-are tavan...