Poezie
cu sangele inhamat la cantecul pierderii
1 min lectură·
Mediu
bazaltul se cladeste in coloane de purpura
sosesc intr-o sanie pe care
doar umbra o mai tine de urmele mele
eheeeeei - vor striga -
am mai vazut asemeni chip venind
(dar nu sunt eu si nu pot fi acelasi)
cel care-am fost
s-a departat pe ape
spre Marea cea Mare
pe ape-am plecat
o gheara a iernii mi-a facut drumul cerc
acelasi loc il strabat
infatisarea aceasta
e doar un punct miscator
al trecerii mele
perfectiunea este o culpa -
egal cu sine doar drumul
urmand vestmintele intesate cu alicele ghetii
ei imi canta pe maluri
dar in Marea cea Mare
aflu catarge mai tari
decat sunetul serpuind prin nisipuri
tainic respira
distanta sanilor tai
suspectand la orele mici ale noptii
destinul fugarului
pe acest continent miscator
astfel a fost sa se nasca -
intr-o mie de chipuri odata plecand
nu privi oceanul
un punct deslusit nu aduce intregul
doreste-mi intoarcerea - amnezie totala -
o mie de ani vei trai
pregatindu-mi o casa
din lespezi de roua
priveste
eu vin
cu sangele
inhamat
la
cantecul
pierderii
mele
011.823
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “cu sangele inhamat la cantecul pierderii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/42311/cu-sangele-inhamat-la-cantecul-pierderiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Decupez pasul pe ape
Inhamat la catargele
Dinspre Marea cea Mare.