Poezie
dublul
jurnal apocrif
1 min lectură·
Mediu
cu fruntea în mâini astfel îmi apărea
forțând îndepărtarea de concret
cea mai pură alcătuire
- Acela –
dintr-un fluid incoerent
încât ai fi putut să treci prin el
și-abia de-ar fi întors privirea
pentru că era-ngropat în mâini
prin care îi curgea obrazul
aproape că avea un cap de mâini
se-apropia de lucruri evitându-le
îmi devenise cel mai bun prieten
pentru că nu voia să se confunde
era cel de toate sătul și trist
mă rușinam că dintre noi
eu sunt cel care urăște cu-nverșunare
cel iubit de femeie cel apărând în mulțime
ce sunt nemulțumirile mele față de ale tale
imaterială apariție
prea sunt om pentru a nu-ți fi cu nimic de folos
rupt de oboseală te mai disting
și vrând să-ți cer iertare
sunt numai gura care tremură
022.645
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “dublul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/216543/dublulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICICIakab Cornelia Claudia✓Iarăși un poem de nota zece, amestec de suprarealism cu misticism, dacă nu greșesc definirile! Altă căutare, alt unghi, alte sentimente.
0
NPMihai,
Te tot citesc și mă simt tot mai rușinat de anii când îmi imaginam că poezia este gura care vorbește. Poezia este mereu „numai gura care tremură”.
Te tot citesc și mă simt tot mai rușinat de anii când îmi imaginam că poezia este gura care vorbește. Poezia este mereu „numai gura care tremură”.
0