anatema 2

jurnal apocrif 60

1 min lectură·6 aprilie 2006

Mediu

a fost – în aerul pur dintr-o gară de nord –

ca o atingere a două iluzii

atunci am înțeles adevărata orbire a toate

clipa aceea

un lux mai de preț decât gloria

nici până astăzi nu am aflat

ce zeu își uitase glasul în mine

unde ești, lumină care înmiresmează?

aprig în urmă crești umbra tăcerii tale

dacă virtutea e o culpă,

celor ce văd lasă-le bezna

(atunci pentru toate simțurile aveam

numai soarele gurii tale)

oriîncotro te afli, asupra mea

până și tăcerea ta luminează mai mult

decât imnurile care străbat universul

acum dorm – corpul meu este umbra

umbrei care a devenit corpul meu

într-o gară de nord ca o atingere a două iluzii auditive

013.620

Mihai Leoveanu. “anatema 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/175663/anatema-2

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

model de scriere delicata,diafana,translucida si totusi mustind de mesaj poetic.Ceva de Holderlin prin aer