Poezie
enigmă
jurnal apocrif 58
1 min lectură·
Mediu
când puberă primeai pe țărm
lingourile luminii
în scoica ta am auzit
vântul
cât încă mai am o dorință
nu sunt pierdut – spuneam –
imnuri prelungeau alegoric
numele tău
așteptarea a sculptat în mine
un chip greu de recunoscut
în dreptul căruia stinsă
e orice memorie
nu te mai pot privi
dacât cu ochii în lacrimi
doar prin cenușa de miercuri să caut
visul căzut
totul a început cu enigma
simplă a vieții tale
și se va sfârși cu o enigmă
de necercetat
e timp de când
zadarnic
mi-ntârzie urechea
la pântecele tău
013.085
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “enigmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/167204/enigmaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
simplă a vieții tale
și se va sfârși cu o enigmă
de necercetat\"
Eu deschid visul, împrăștii cenușa de miercuri spre joi, aoclo unde eliberez întâmplările și apoi las pântecului rotundul de lumină, spre a se auzi cum se nasc în alte timpuri copiii enigmei.
Și dacă atunci când scoica nu îți amintește vântul, ci doar rotirea lui prin ape, amintește-ți chipul cel mereu cunoscut.
Nu mai privi cu lacrimile. Ochii cer încă punctele de vedere. Mai trec uneori să văd pragurile și plec. :) Pentru a mă reîntoarce spre dumnezeul-lacrimă. :)
Ela