Poezie
scheletul meu albastru
1 min lectură·
Mediu
cu mâinile sub cap întins alunecând pe blănuri de cuvinte
din carul mare-al lumii cădea-va într-o noapte scheletul meu albastru pierdut de cele sfinte
și mă vor bate hoții un timp destul cu perini în care-au ascuns giuvaere
va plânge sarcastic la gardul luminii despletită femeia care m-o cere
mușcând abia atunci din fructul interzis se va prelinge steaua pe fără umbra mea
nimeni nu m-a iubit altfel decât cu pământescă ura ce mi se cuvenea
012.742
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “scheletul meu albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/132993/scheletul-meu-albastruComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
De te-as ruga s-arunci cu lacrimi doar in mine
ai zice ca-s nebuna.
Ma scutura toamna si raman goala
ca tine, dragul meu,
doar os, fara iubire.
Mi-a placut mult poezia, foarte mult. Mai revin.
drag, dana