Poezie
scheletul meu albastru
1 min lectură·
Mediu
cu mâinile sub cap întins alunecând pe blănuri de cuvinte
din carul mare-al lumii cădea-va într-o noapte scheletul meu albastru pierdut de cele sfinte
și mă vor bate hoții un timp destul cu perini în care-au ascuns giuvaere
va plânge sarcastic la gardul luminii despletită femeia care m-o cere
mușcând abia atunci din fructul interzis se va prelinge steaua pe fără umbra mea
nimeni nu m-a iubit altfel decât cu pământescă ura ce mi se cuvenea
012.729
0
De te-as ruga s-arunci cu lacrimi doar in mine
ai zice ca-s nebuna.
Ma scutura toamna si raman goala
ca tine, dragul meu,
doar os, fara iubire.
Mi-a placut mult poezia, foarte mult. Mai revin.
drag, dana