Luntre de nufar

dincolo de hotarele pleoapei cercul pupilei sugruma cuvintele asculta ultimul cant care spune noi suntem pasarile durerii - ecouri surpate cuvintele isi spala aripa in apa de stele si-n fiecare din ele tipatu-i cant cuvintele cuvintele-frunze in clepsidrele noptii cad viata de viata cuvintele-aceste s-au trezit in cantul nisipului prefirat printre genele tale drumul de apa asteapta cu o luntre de nufar tivita cu fluturi - rochie de prea-alba mireasa asteptand sa te-nghita - luntrasu-i venit de pe tarmurii arsi ai luminii ducandu-si intelepciunea albita in ogivele barbii - sa mergem mai repede in luntrea de nufar cuvintele desfrunzindu-se-n noapte ne lasa in sange poruncile noi o ceata de colburi migreaza prin sufletul nostru la tarm vegheaza ruga zbucnita din turnul cetatii Adana luntrasul plecat-a - deplina-i tacerea - si luntrea-i ramase-mpietrita-ntre nuferi ce-adusesera-n stoluri temuti de cuvinte aici la cetatea Adana graviteaza sublimul cel fara de viata al poemelor inca nescrise plutesti in pamant ca-ntr-o mare de arpegii solare purtata de aripile cuvintelor inviate din cercul pupilei