testament 2

destul am locuit nenumărate corpuri chiar dacă spiritul ar vrea o altă metensomatoză i-ajungă numai umbra mea de liniște mi-e dor deci fără să regret eu mă retrag senin ca un brahman spre ieri spre astăzi ori spre mâine oricum același timp îl măsurăm în van divin cuvântul viu tot două margini cântec de leagăn și reqviem oare nu e mai plină de sens tăcerea de care și zeii se tem? destul până aici – vedea-vor alții naintea sau în urma lor? cei morți cei vii cei nenăscuți privească haosul cum vor eu plec dar până să dispar mai ascultați-mă în gând redați memoriei întocmai durata clipei care sunt