jurnal apocrif23

o bătrână în negru - cei din familia noastră îi spuneau CORABIA CU MIRODENII apoi o altă bătrână orbise – avea o sută de ani când s-a stins încercând să deschidă o poartă mai erau câteva meștere la priveghiuri și bocitoarele bărbații horhăiau pe drumurile continentului pentru a deveni eroi - s-a burdușit pământul de mormintele lor – tuturor încep să le uit numele propria-mi umbră e-n creștere mă vor uita și pe mine alții pe care îi vor uita alții privești la clipa morții tale precum la o eșarfă pe care cineva o flutură tot mai departe lacrimi abia cu privirea atinse și fără scop luate-n stăpânire averi pe care le-am uitat