timpul e gol
iar noaptea geloasă pe strigătul luminii
nu mă mai bucur de liniștea zăpezii
amintirile se dezbracă de căldură
cuvintele-clopotele gândului clădesc tăcere
stau pe un colț de
M-am săturat , Eu, Vântul
Să tot colind cireșul ăsta tembel
Pentru-un biet fruct
Copt de anul trecut
Pe care poate l-a cules cineva
De habar n-am când,
Mă dau cu coastele de toate crengile
Mă
Și dacă cuvântul celui dintâi simt a trecut
Făgăduind fiecăruia puțin din sare, ochi și semințe tăcând
Nu trebuie să plângi după unghiul infern, va veni
Risipind în mâinile tale pustiul unui
Peste fruntea cerului
aprins in muguri de stele
ploua uitarea mea
tulburind marile dintre noi.
Migrez din mine
pe tarmul tau alungat de uimire
trecind dincolo de iarba cruda a asteptarii.
Ca
Ma incearca un zimbet,
sau poate o prietenie
Pieptanata frumos de cuvinte
printre cuvinte- seminte,
De dorul lor, si al celor
Ce simt ca mai sint inca.
Am decupat o clipa din
Am patruns rizind din cerneala mea in odaia ta de suflet – mansarda greu de gasit - sa-ti intimidez putin fluturii blindati din gradina. Mi-am prins in coltul gurii intr-o rama fragila de cristale
Si pentru ca pietrele s-au simtit un pic singure
Cautindu-si muntele,
Si pentru ca iarba s-a plictisit sa creasca vertical
Fara simt geometric,
Si pentru ca umbrele au obosit sperind
In cautarea
Motto: Numai oamenii slabi nu pot fi sinceri.
Ingenuncheat in ochiul de randunica fara identitate, \"vis-a-vis\" de adevar, ma intorc precum lumina albind pamantul vesniciei noastre tutelare, in
Ma-ndur sa trec sub forma de boala
Aceasta posibilitate genetica de a ma fi stiut
Sub analiza timpului intre distante
Da la om pina la constiinta cosmica – subiect de discutii –
Mai este de
Greseala timpului este ca nu are ecou
Pe cind tu simti zgomotul frunzei si dupa cadere.
M-as legana un pic in palmele ei
Ca un fruct umilit de napasarea cuiva de a-l culege,
Dar linistea mi-e
In absenta ta, dulce izvor dintr-o noapte de ianuarie
Rostesc un semn pe rana invinsului.
Cu totii platim gandul:
Esti langa mine, nu esti langa mine.
Peste pasii mei carunti, nimic de la
Nimeni nu mi-a spus ca te vei naste.
Iar daca sangele tau a devenit o poarta deschisa
Voi invata sa curg ..
Umblu prin cafeaua gandurilor tale
Descult si fara zahar.
Pierdut
Precum o
In zorii fiecarei dimineti
Voi ingenunchia in fata tristeti tale
Zambind un trandafir
Ascuns in ranile timpului.
Ma voi
spala in pumnul de stele
Ce tace in spatele lunii.
Voi ramine
Din intimplarea cu noi
N-au mai ramas decit:
Citeva ginduri neslefuite
Citeva pauze in coltul pagini
Un izvor secat de inspiratie
Stau si-mi spun:
Dincolo de moarte , dincolo de
Iarna fara de iarna....
cind eu m-am nascut probabil dintr-o
poezie..
ce se chema .. mama..
Dar tu, stimata doamna cu privirii contagioase,
mai ratacesti oricum prin gindurile mele
sa ne
Ramas singur printre masini si ginduri neterminate, ca o sarbatoare din copilarie, imi linsez emotia taind abrubt un drum spre somnul static-nedeterminat, intr-o insomnie adiacenta fiintei mele cu
Ce ramuri frante in identitatea difuza a acestui secol
Pahare cu vin senin legate de gitul subtire
Al nasterii si durerii
Ne alergam sufletele,
Copaci cu fruntea spre ape,
Alunecand pe
Stai in carapacea ta pustie-inspiratie de teama si emotie-, semnand in dreptul nimanui.
In jur, pasari dispar secretand culori de amurg, jocul pluteste in umbre de du-te vino, vechiul tel ros de
Mirarea. Mirarea incepe odata cu destinul fiecarui cuvant care vine noapte de noapte, cerand insistent dreptatea singuratatii lui.
Pasi spre noi, cad odata cu inceputul - lucrari filozofice -,
MC