Poezie
Iarna Cuvintelor
1 min lectură·
Mediu
Iarna fara de iarna....
cind eu m-am nascut probabil dintr-o
poezie..
ce se chema .. mama..
Dar tu, stimata doamna cu privirii contagioase,
mai ratacesti oricum prin gindurile mele
sa ne iubim tirziu parerile in-comun.?
Ma simt de o seama cu limba romina,
si gesturile tale de dulce cautare,
ca o poezie negindita inca de nimeni...
in tacerea unui tipat de umbre in noapte...
20 000 de pagini albe ti-ar relata mai bine gindul meu
nebun .... soptit - matern intr-un cerc plin de sperantza,
cu priviri incepatoare de copil-gind.
Sau sa ma inventez intr-o alta dimensiune
-tipat in privirea de arlechin a timpului-,
unde sufletul este un loc de parcare fara plata ?
Nu ti-e dor de dorul meu,
sex mizgalit in memoria unei clipe,
ratacind ginduri peste doua buze virgine
ce se gasesc dupa primul colt.?...
003209
0