Mihai Chira

încerci să-mi spui ceva cu ochii rezemați de pleoape iar buzele tale tresar înecate în umbra sărutului meu tăcerea atârnă undeva-n tavan în loc de candelabru somnul mă năruie ți-aș spune

miroase-a plumb și florile sunt sloiuri strivite de ninsorile betege zăpada-i transferată de la poluri pe străzi amorul pare să se lege. corbii sunt mai flămânzi ca niciodată poftesc hulpavi

mai spune-mi ceva despre tine despre viața ta tango desuet despre fântânile arteziene ce le porți în suflet sau ce-ai mai făcut astă-cândva. ai vrea să arzi dar nu de tot se pare flăcările

târziu în noapte stau și cuget de ce iubirea mi-e de jar și înecată în amar târziu în noapte stau și cuget. târziu stau și gândesc la tine de ce-ai fugit fără o vorbă de ce mereu atâta

ploaia s-a pornit ca să ne ude prin parcul unde noi trăim și nici n-avem unde ne-ascunde vino iubito să fugim întârziați sunt câțiva oameni aleargă dar noi nici nu știm prin fuga noastră trec

A crescut impozitul pe tristețe Dar nu mai pot, nici nu mai vreau să-mi pese, Ideile se plimbă circulare Privesc cu aer tâmp la razele de soare. Deși e noapte soarele-i pe cer Căci luna e în