Poezie

un melc

1 min lectură·15 mai 2012

Mediu

strâng ochii

trec mâna prin păr

te mângâi în amintirile mele

te caut prin tristețile rare din barbă

iubito

unde ești tu acum

când liniștea iubește foșnetul frunzelor

și zgomotul motoarelor

când am mâinile pline de iarbă

și toți copiii îngropați prin scrumiere și caiete

ar trebui să fii acum undeva în spatele meu

să-mi scârții ușor patul

și să asculți muzica de pe fundalul acestor rânduri

apoi să-mi încolăcești trupul

să fim melcul singuratic și anonim

care merge încet și sigur spre moarte

să rămânem așa înfipți unul în celălalt

ca niște seringi ce iau probe de suflet

cerul își va face treaba bine

promit

toate lacrimile le vom transpira alergând

într-un circuit închis prin corpurile noastre

iubito

voi respira în tine ca într-o pungă de plastic

calmul mă va îmbrățișa mai bine decât orice moarte

și într-un sfârșit vom adormi pe podea

privind becul apărându-se de fluturi

vom sta așa cum am stat

fericiți

fără hărți

fără uși

fără alte lucruri

ce ne-ar obliga să spulberăm atingerea

002.950

mihai carabet. “un melc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/14007301/un-melc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.