Poezie
inima mea îți vopsea unghiile
1 min lectură·
Mediu
rânjetul știrb ca un ferestrău ruginit
îl mai păstrez în cercul meu
căruia în zadar îi mai desenez raze
cu o cretă galbenă
indiferent de prognoza meteo
aici plouă alb-negru
lumea mă privește de lângă semaforul
de peste drum ca pe un film
rusesc vechi despre război
când un soldat beat mort
se aruncă sub șenilele tancului
strigându-ți numele din carnea înflorită
tu nu auzi
tu-mi prinzi țânțarii
îi strivești între unghii
și poc!
ca și cum moartea ți-ar da o palmă
sângele îți sare pe față
iar pelinul răsare din pori
o răcoare amară îți inundă inima
și adormi sugând cu poftă din lumina becului
altundeva
eu mă covrigesc în jurul unui copil
ce-mi respiră în ceafă
013.188
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai carabet
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai carabet. “inima mea îți vopsea unghiile .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/13985171/inima-mea-iti-vopsea-unghiileComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
și bună strofa penultimă, fără acel pelin și complicarea cu răcoarea amară. bună pentru dinamism, directețe, plasticitate chiar.
nu știu de ce mereu ceva pare adăugat după și asta ia din forța imaginilor...