Poezie
mâine achităm factura pentru kilometrii consumați
2 min lectură·
Mediu
suntem două păsări de pluș
într-o cutie de beton prea rece
ca să reflecte amprente de aripi
ultima amintire e cea mai fericită
sau cea mai dureroasă
azi am smuls ultima pană
să scriem o rețetă mai bună
cu alte condimente
diferită de celelalte sute de mii
înghețate-n saliva sărutului de ieri și de anul trecut
și de sute de ani lumină
omul poate vedea tot
excepție fiind privirea sa
atunci ea-mi pregătea ochiuri în bucătărie
(cea mai ciudată calitate dintre calitățile ei
de-a scoate ochii puilor neconcepuți)
iar eu o-ntrebam de ce nu clipesc
cred că sunt morți
și-i îngropam în pubelă
zilele cerșite sunt lungi și plictisitoare
uneori nu puteam să văd soarele
ea declanșa eclipse de zile
cu farmece încovoiate în trup
iar eu mă îndrăgosteam ca un adolescent de colega de bancă
și-i dăruiam flori rupte din tapetele
îngălbenite de aceiași oameni
în fiecare zi dădeam pereții cu var
zvârcolindu-ne ca doi viermi
mușcați de un câine turbat
seara ascultam cântecul ei sub cascada de păr
apoi o invitam la dans
ne izbeam de toți pereții
zguduind toate începuturile de-ntuneric și lumină
viața nu e un câmp de luptă
ci niște tranșee prin care circulăm
ca șobolanii în conducte
dacă mi s-ar mai da o șansă să mă nasc
m-aș naște șoarece
să-ți rod pantofii
cu care plecai și uitai să mai vii înapoi
știi câți kilometri de dragoste am consumat?
mâine trebuie să achităm factura
001250
0