Poezie
πολύ
1 min lectură·
Mediu
eu vedeam oglinda ca un trup animalic
ei mă vedeau în ei cioburi de junglă
doar eu eram bufonul de la poarta cimitirului
dar ei m-au făcut mormânt zâmbitor la ora opt
eu mă credeam frunză nescrisă între penele păsării fenix
dar ei m-au transformat în toamnă drogată
eu îmi alegeam cuvintele din linte și le măsuram cu norii
iar ei mă puneau să aleg sarea din zahăr
eu vedeam apa în conducta ploilor torențiale
iar ei mâncau pentru a mulțumi gura veceului
îmi înșiram mațele pe sfoară și rugam vrăbiile să moară
ei mă umpleau cu paie și se făceau că caută adevărul
eu mă înțepam
iar ei căutau ureche să-mi coase amintirile de lună
decupam cu foarfecele zâmbete din copilărie
ei mă clonau într-un pahar cu spirt
------------------------------------------
eu sunt mai vechi decât pietrele din rinichi
ei sunt mai noi decât trupul meu înfășat în piele de stea văduvă
001288
0