Poezie
mă iertați dar nu mai am cu ce să-mi cârpesc pantalonii
1 min lectură·
Mediu
țineam într-un dulap
universul spânzurat cu o cravată
de mâna a doua
uscat pe la margini
dar tot mai vesel când deschideam și închideam ușa
când l-am găsit cu labele împletite în patru
cunoștea pe dinafară toate titlurile trăirii
și cum viața nu presupune respirație
și cum moartea nu stă lângă butelia de gaz
cum plămânii se pot schimba ușor pe pateu
nu se mai merită plata pentru fericire
la un moment dat drumurile vor muri
desfigurate de anotimpuri cariate
după o pereche de pantofi de lac
se va mesteca o gumă în urmă
apoi se va scuipa mai departe
scrisoare de rămas rău
mă iertați
dar nu mai am cu ce să-mi cârpesc pantalonii
pa!
012.548
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai carabet
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai carabet. “mă iertați dar nu mai am cu ce să-mi cârpesc pantalonii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/13951005/ma-iertati-dar-nu-mai-am-cu-ce-sa-mi-carpesc-pantaloniiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu găsesc utilitatea ultmei strofe, e destul spus în titlu și încarci inutil
îmi place / a un moment dat drumurile vor muri
desfigurate de anotimpuri cariate
ne-credibil versul: și cum viața nu presupune respirație
amical, silvia