Daca aș fi un rasarit,
mi-aș impregna diminețile
in epiderma ta
de alabastra...
Daca aș fi sticlar,
aș simți cum
flori efemere
mor intr-o glastra...
Daca aș fi mar
m-aș ascunde de Eva
si
Departe de lume si flori de matase,
Plini de dorinta si noaptea si ziua,
Traim pasiuni si iubiri si angoase,
Renastem prin noi si trezim amnezia.
Din muguri de cedru si lacrimi de corbi,
Din
Era frumos, medieval, calm, pasnic as putea spune,
Ascuns undeva departe, inspre soare-apune.
Dumnezeule ! Am pierdut un oras !
Care, tin bine minte, avea un parc urias…
Deunazi m-am plimbat pe
Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare ,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.
Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca
Sa scriem dara !......
.....ce frumos suna, parca ar fi un indemn pasoptist, plin de darzenie si voluntarism...
Sa purcedem dara si sa cream penitei calea-i albastra pe coala insetata de
Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.
Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le
Plange primavara cu pete de muschi verde,
pe sub talpile mele,
Si-mi daruie ghicei, branduse si frezii,
inghesuite cochet,
in buchetele.
Si-mi plange primavara
cu rosul cireselor puse dupa
Imi rade vara odata cu norii
cand ma ploua pe crestet,
Rade in hohot si-mi spune
ca nici un copac
nu e vested.
Si ma inunda vara cea buna
cu soare si lacrimi mari de parfum,
Si ma fereste cu
Un saltimbanc a plans,
l-am vazut eu intr-o seara...
Sedea intr-un colt,
rezemat de cusca leului.
Cand m-am apropiat de el,
m-a privit o clipa mirat,
m-a mangaiat usor pe crestet,
apoi mi-a
Au murit cavalerii aceia tacuti,
Sangele lor albastru s-a scurs
in pamantul asta tacut.
Panașele lor au fost luate de austru
iar zalele li le-au ruginit
smarcurile din mlastini.
Iepele lor
Suferintele si bucuriile mele,
s-au transformat in lacrimi
si s-au topit pe umerii tai,
catifelati si netezi,
ca niste stanci tocite,
de apele marii celei sarate,
ca lacrimile
Toamne rubinii se scutura de frig,
Odata cu ploile, pe spinari de umbrele.
Trecatori cenusii stau covrig,
Sub paltoanele ude si grele.
Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,
Petice de nori
Cat de ciob sunt,
cand globul-noi s-a spart acum
si a ramas din el,
doar aerul ca o sfera.
Cat de ciob sunt
si cat de nihilist
e liantul ce m-ar putea lipi
la loc, in spatiul acela gol,
prin
Cand pe Adam l-a ispitit,
C-un simplu mar cea copilita, Eva,
Sa ne-amintim ca ea purta-ntre coapse,
Frunza de vita; deci prin beci
Cu sigurant-avea ascunsa...seva.
.............
si-atunci am strunit murgul in codru,
cu paine si cu ruga blanda
si el mi-a mancat din palma
graul copt in spuza plapanda.
L-am adapat apoi pe murg la rau
L-am priponit de
Am patruns intr-un anticariat.
Inauntru, batranul anticar, ponosit si miop,
Isi fuma tutunul pipei din abác,
Adus din departari de ape,
De-un lup de mare ragusit si schiop.
Eu m-am facut c-as
Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.
Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii
Eram copil, si miroseam pamantul,
Apoi, am vazut un melc,
Mergea pe sub iarba,
Abia plouase.
L-am urmarit cu privirea,
Mult timp,
Pana ce m-a ridicat de acolo
Mama.
Eram ud dar nu-mi
Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.
Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu
Dor de casa si de tine,
ma roade,
draga mea;
si-mi curge prin vene !
Iti culeg chipul dulce,
draga mea,
din oglinda oricarui lac
si-ti zaresc trupul suav,
alaturi de orice copac !
Ma ard
Primul fulg cazu,
Precum soldatul erou,
Dar veni altul.
Un fulg mai mare,
Precum un general snob,
Se topi mai greu.
Apoi sulitasi,
Ma intepara-n obraz
Cu ace de nea.
Apoi se
Cu gandurile agatate
in craca dezgolita
a unui plop albicios,
Am pasit cu grija in iarna,
calcand pe petice de zapada
vremelnice.
Anul asta mi te-a adus pe tine
iar cel nou imi va aduce
o
Ochiul ca de cameleon ti se misca-n orbita,
Intunericul tacut il oboseste treptat,
Te izbeste in fata o creanga palita,
Pasul fin iti paseste aiurea si neregulat.
Cucuveaua iti canta-n ureche
A murit sub soare crunt,
cazand pe norul oglindit carunt
in apa lacului din tine,
frunctul oprit al pomului din mine.
S-a tremurat pe ape blande,
in licariri de glaciale unde,
Si ultimu-i