Poezie
Anotimpul singuratatii - El
...dialog nerostit
1 min lectură·
Mediu
Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.
Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu dispari, te topesti, cand in brate te strang;
Tu dispari iar eu plang.
Petale albastre de crin curg din nori
si trestii uscate suiera-n vant;
Iar soarele-i luna in zori
Si-n vie graurii cant.
Paduri de faget, lumina primesc
si lacuri se unduie-n noapte
si strazile-s goi si orele trec
si noaptea-i facuta din soapte.
Un cuplu se plimba usor brat-la-brat,
Umbrela cea neagra le-ascunde sarutul;
Prinsi in al amorului laț, nici pentru ei nu au sens,
viitorul, prezentul, trecutul.
Vom fi impreuna iubito mereu,
pe veci ne va prinde iubirea;
Ea este, a fost si va fi in noi,
ea ne este menirea.
Privesc in oglinda ferestrei si tac,
nu stiu cine sunt !
Da-mi umerii tai, iubito,
pe ei vreau sa plang !
001.902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- MIHAI ANTONESCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
MIHAI ANTONESCU. “Anotimpul singuratatii - El.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-antonescu/poezie/94986/anotimpul-singuratatii-elComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.