Poezie
Bradul...
...unei cetine
2 min lectură·
Mediu
Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.
Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii bunului,
Si ne-au smuls din matca pamantului,
Cand ne-au luat de langa ai mei.
Apoi am crezut ca am murit,
Ne-am trezit mai dinspre amurg,
Mirosea a strugure-n parg,
Eram asezati tustrei lang-un dud vestejit.
Am crescut ceva vreme la geamul bunicii,
Pana ce, pe frate-miu l-au luat batui-ar aleanul,
L-au impodobit frumos, sarmanul,
La Nunta sa-l bata voinicii.
Dupa ceva timp apoi, pe soru-mea,
Au luat-o in casa, de Sarbatori,
Nu stiau copiii deh, ca la flori,
Frunza le pica de n-au apa din nori.
Iar Eu, pentru ultima si ultima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier,
A fost cand un tamplar numit Soarta,
M-a luat si m-a facut Poarta.
Acum dau umbra drumetilor insetati,
Si-i apar de ploaie cand ploua,
Si-n noptile calde cu luna noua,
Ascund saruturi june de-amorezati.
Pe sub mine trec si cei
Ce se duc sa se-astearna,
Si tot mie, Colinde imi canta din drum,
Colindatorii in iarna.
Pe sub mine trec petrecand nuntasii,
Plecati cu-n sarman nepot de-al meu, dupa mireasa,
Si tot pe sub mine aduc pruncul in Casa,
Nepotii, bunicii, finii si Nasii.
022756
0
pana si accentul de poveste istorisita parca de un mos, ma obliga sa spun ca asa de mult mi-as dori sa intelegem ce important e ca oamenii sa sadeasca macar o data in viata, un copac.
mai astept povesti pline de invataminte..
Linea