Mamei...

...de mult stinse...

1 min lectură·18 octombrie 2004

Mediu

Eram copil, si miroseam pamantul,

Apoi, am vazut un melc,

Mergea pe sub iarba,

Abia plouase.

L-am urmarit cu privirea,

Mult timp,

Pana ce m-a ridicat de acolo

Mama.

Eram ud dar nu-mi pasa,

Vazusem si curcubeul,

Fusese o zi plina.

O zi de vara.

De aceea imi amintesc foarte bine,

Toate astea,

Acum cand,

Ele nu mai exista.

Nici melcul nu mai e,

Nici iarba uda si nici curcubeul,

Dar mai ales, nu mai e,

Mama.

022.948

Despre aceasta lucrare

Autor: MIHAI ANTONESCU
Tip: Poezie
Cuvinte: 77
Citire: 1 min
Versuri: 20
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

MIHAI ANTONESCU. “Mamei....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-antonescu/poezie/90877/mamei

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AN Andrei Neagu✓18 oct. 2004

Mihai... desi titlul anunta ceva, eu... pierdut in atmosfera copilareasca a poemului am fost realmente surprins, nepregatit, de finalul dramatic.
... si ce fior m-a strabatut!

PS am trecut si pe la brad... sa aprind o lumanare!

MA MIHAI ANTONESCU✓19 oct. 2004

Bogda-Proste ca ai aprins si Bradului meu o lumanare ! Avea nevoie sarmanul...
Cu stima,
Mihai.