Mihai Andreea

Noe s-a trezit. Injectat, amețit, nu mai știe de el. Simte că-l dor toate părțile corpului, și în vârful capului i se adună o senzație de vomă. Ochii îl dor, fiecare fir de păr îl

Să zicem că personajul meu principal s-ar chema Eva. Chiar Eva Adam. Într-o bună seară, întinsă în patul ei de-acasă, cu un străin în spate, o blondă planturoasă și cu picoare lungi își fuma

inca ma mai tratez dupa tine si se pare ca nu-mi ajung nici toate limbile de pe pamant, nici toate orele din saptamana, si nici macar zilele din luna ca sa te pot uita. pe cat incerc, parca mai

eu cred ca stiu (si sper ca stiu) ce-mi trebuie si ce-mi lipseste: esti tu, care-mi aluneci printe dește... chiar daca tu-ai plecat de-aproape-o saptamana, e prima zi de liniste totala,

respir mai greu fara de tine si-aproape nu respir deloc cand stiu ca nu mai esti cu mine, ca stiu ca eu nu mai insemn nimic pentru tine... mi-e greu sa si respir, fara de tine, si stiu ca

n-ai sa stii niciodata cat de greu mi-a fost sa-mi vars lacrimile, sa astept sa plece lumea ca sa te pot plange, sa astept sa plece lumea, sa vad daca te intorci la mine... mi-e atat de

I eram doar fericire. si fericirea mea era atat de dulce incat eu am crezut ca esti ce nu eram si ca nu sunt decat un inger, cazut dintr-un mult prea inalt, intins

nu cred in poezia ta moderna, in albul vers al vietii tale si in bataia aritmica a unei inimi prea flamanda; iti spun eu azi: nu cred in tine! nu cred ca esti atat de special,

Azi pot sa plec de langa tine, Pot sa ma-ndepartez incet-incet, Pot sa imi vad acum de mine Sa nu ma doara nici un zambet... Iti intorc spatele cu nonsalanta, Si singurul motiv viabil e

Din o mie de ganduri murdare Eu te-am spalat si te-am uscat, Icoana te-am facut Cu-n petec de pamant, Un ram uscat de busuioc si o cantare. Te-am pus in rama de argint Dupa ce-am sters

ma crezi cand spun ca nemurirea pe toata ti-o voi da chiar azi? ma crezi cand eu iti cer iubirea si cand , cu egoism, te las sa cazi? tu crede-ma ca lumea nu ma-mbie decat la moarte si

Plimbare citadina, decor artificial...pasii ma poarta, pierduti, catre o strada ascunsa...simt cum pantalonii mi se uda si cum apa imi intra in ghete. Fara sa le iau in seama, picioarele imi merg cu

Ma doare norocul de-a te fi cunoscut, Ma doare cantul cald de-afara: E tremurul adanc de primavara Ce rataceste mut. Ma doare privirea cruda a cerului, Ma doare ochiul vremii, adormit,

pierduta pe asfaltul zilelor de ieri si adunata de un vand nebun, privesc in mine, printr-un pumn si ma gandesc la ce imi ceri... imi ceri credinta sloboda in aer, lumina ascultata-n

Imi place orasul meu vechi si batran, zapada lui murdara si prea uda... Imi place sa-ti vad mersul prea strain si sa iti simt suflarea cruda... Sa stiu ca tu te plimbi, strain, pe-aici, si

Îmbracă-mă-n suflarea ta, Adulmecă-mi trecutul fioros, Fă-mi haina din trăirea ta Și-ntoarceți viața toată azi pe dos. Îngăduie-mi să te miros în nesimțire, Să te învălui azi cu

Cer de la viață fericire… Cer de la viață viață… Și te cer de la viață…. Cadou etern, atât de plin de ințelesuri și de iubire. Lumina ta m-ar ține trează și mi-ar reda adevărul. Așa că te cer de

…Poate că toamna a venit, gândindu-mă la ea. Și ploaia a venit, gândindu-mă la ea. Întreaga lume a venit, gândindu-mă la ea. Doar tu nu ai venit, gândindu-mă la tine. Eu, cu puterea minții mele, am

Lasă-mă să te scrijelesc cu unghia, S-adaug apă și țărână, Să-ngrop în tine moartea și urgia Și să te țin în mână. Lasă-mă să te adun dintr-un pământ, Te-oi plămădi apoi din praf, O să te las

Îngroapăți oasele-n țărână, Redă-le pământului lor, Uită-le-n lumea veche, a lor, Adu-ți aminte că ești țărână… Îngroapă-ți ochii-n noaptea sfântă, Acoperă-i cu vina ta, Uită-le soarta, că e