Mihaela S.

trosnește nu trebuia să fie trăsnește?
hm
prietenos, prietenește:)
M

o să mă înscriu în cercul cela, știi tu care. Nu de alta, dar nu vreau, dar chiar deloc, să am de-a face și cu vreo definiție insolită a traforajului :)
fragmentul tău de dex îmi răstoarnă perspectiva.
cu sentimente decapotabile:)
M.

dar tu să nu te-arunci nicăieri, auzi? ești un copil genial care are atâtea de spus că veteranii se simt depășiți.
e tăios poemul acesta. păcălește ca \"obiectele tăioase sub praful ca o blană\"
mă duc să mă pansez.
M

moartea poate fi ceva extrem de banal și nesemnificativ, ca un strănut după care vezi totul împăienjenit, și pe tine însuți din afară. Poemul tău aduce și el o perspectivă insolită asupra fenomenului. Am reținut
\"papucii în care umblă cred că sunt poleiți cu metal neștiut de noi / dar ne închipuim aceasta fiindcă așa pășește de ușor încât ne lasă fără cuvinte\"
de Nada

ce s-a întîmplat cu celălalt text înscris în bibliotecă, Niklas Törnlund - \"Ecuație ca niciodată\"? Constat că nu mai apare în pagină.
Mulțumesc.

din \"Soare de Zăpadă - poezie și proză suedeză\", Antologie și traducere de Ion Milos, Ed. Cartea Românească, 1987

conotația medievală.
Mai trec.
de Nada

Că în jocul ăsta al tău intenționai tocmai ce s-a întîmplat să constate Andrei și Dana cu regret, și anume: un poem în care doar titlul să nu fie clișeu. Dacă asta s-a-ntîmplat [înadins], atunci permite-mi să te felicit pentru \"lucrătură\".
;)
Dacă dimpotrivă... atunci am reținut următorii \"copii de clișeu\":
\"ceața îmbracă lumea în vată ca pe un glob de sticlă\"
\"vom fi livrați cu Fragil unei memorii fără adresă\"
\"vezi bine că viața noastră a fost returnată fără măcar un control\"
\"globul... unde lumea rotește o cheie în ușă\"
și dacă poemul ăsta e unul de exercițiu-atelier poate iei în
calcul și \"preferințele mele\" și adaugi o variantă 4 și mai compactată.
Cu bune-intenții, no offence,
de Nada
P.S. de fapt mor de invidie :P

atît am de zis și mă duc să-mi iau un bilet la coridă ;)
M.

\"dacă m-ai iubi...\" nu se rotunjește la final [printr-un, să zicem: \"dar nu mă iubești, și tot ce am spus pînă acum sînt doar texte/vise\"], așa că din punctul meu de vedere \"dacă m-ai iubi...\" nu are loc aici. Mult mai bun mi s-ar fi părut un început ex abrupto, ca acesta: \"în seara asta mi-aș dezveli sânii...\"
Nu mi-o lua în nume de rău :)
M.

fiindcă nu-s epigramist, dar Adela a scris bine. Numără:
cu-toa-te-că-lupt-vi-ril - 7
să-mpac-ju-mă-ta-teami-cea-bu-nă - 9
cu-rea-ua-nu-tre-ce-o-lu-nă - 9
și-iar-am-răz-bel-ci-vil! - 7
:)
M.
P.S.
si-acuma că tot am făcut pe avocatul, să-ți scriu varianta mea.
la răzbel de-ți pui în minte
să combați, nu te încinge,
că de n-o lași să cîștige
nu mai vezi în veci plăcinte!

Era o încercare. Sănătate dle Genuneanu, și jumătății dumitale așijderea :)

Mie mi-e clar: Adela parcurge drumul zilnic de acasa la scoala. Nu-i nici un suprarealism aici,Claudiu. Dar daca a reusit sa sublimeze intr-atat realitatea cea mai banala cu putinta si sa o umple de conotatii care o transcend... si sa o faca si in cel mai poetic mod cu putinta [de pina acum,in ceea ce priveste textele postate unul pe zi]... bravo ei.
Good work, kid. Proud of ya ;)
Ems

și de fierbinți. Dar se mai comentează mult pe el,totuși? Parcă ați fi niște gospodine la clubul de broderie!
Altfel,amuzat destul. Dar după mine, mămăliga s-a cam răcit și reîncălzită nu e bună.
Regards, ladies.
Ems

adevăruri clare și universale.
Într-un fel, ne aduci cu picioarele pe pămînt, din logoreea noastră complicată în care nu spunem mai nimic.
Ems

corectează triștetea :) și luminează-mă [offtopic dacă ar strica textului aici de față] despre jumătatea din umbră a Călugărului tău. Presupunînd că îți este cunoscută.

repetiția neinspirată :(
\"Dorul are culoarea [...] acuarelă de dor\"
O reformulare minimală ar putea ameliora.
Ems

cum m-ai obișnuit deja.
Plăcut, [aș fi vrut să pot zice și] votat.
Ems

m-ai făcut să rîd.
Și asta spune mult.
Toate bune,
Ems

mi-a plăcut războiul acesta al planurilor (bloc și cabană, mese de lemn și taste, sobă și calorifer). Parcă am păstra cu toții un fel de nostalgie caldă a rădăcinilor, pe care iarna ne-o reimprimă de fiecare dată, făcîndu-ne să căutăm pretexte de scufundare înspre ele. Miejii tăi de nucă sînt un asemenea pretext, invocarea lui reunește planurile, armonizează forțele.
E un război pașnic - dă texte bune.
Te mai citesc.

Am deschis geamul să intre vocile
- lipite de pervaz s-au făcut vrăbii.

Și ușa - să intre urma tălpii
de pe care am scuturat amintirea drumului
încleiată de prag s-a făcut copil desenînd
un șotron revărsat direct
în ventricolul meu stîng.

Imagini puține cuvinte abuzate
mai scîrțîiau în balansoar
(cerdacul - fără zorele)
dat de-a huța de vînt
sau fantome înecate în cerneala
acum uscată în bol.

Vrăbiile și luna făceau
umbre chinezești pe hîrtia pictată cu nori
de deasupra toatelor
și coastele se-nrudeau tot mai strîns între ele
- zăbrele de cușcă mușcînd lumina
în colțul de fereastră cu spirale de fum.

Am deschis casa așteptam un răspuns la semnul de lîngă poartă
că ei s-au petrecut și nici eu nu mai am să întîrzii prea mult pe aici.

A intrat vijelioasă foamea de loc
făcut vîrtej mi-am tăiat calea dedesubt
ca un tirbușon într-o vinotecă părăsită
beat de strămoși revin din cînd în cînd

deschid geamul
trîntesc ușa
mă dau în balansoar
și mînjesc cu tuș hîrtia de deasupra copacilor
pînă mă umplu de toate resturile în care acasă subzistă
încă.