Despre Rapsodia Albastră, oricând

Două pisici negre priveau în sus așteptând să cadă Din norii albi și pufoși măcar un fulg scremut de zăpadă Era în amurg de vară , pe un acoperiș încins de casă Exact în aceeași zi când, inconștient , stăpânul își luase mireasă . Sub singurul brad din mijlocul curții de țară Ședea un straniu domn cu barbă sură cântând din vioară Când termină tânguitoarea melodie se făcuse deja seară O ambulanță cu sirena pornită opri cu frâne lungi pe ulicioară. De cumpăna fântânii abia vopsită atârna spânzurat primarul din sat Proaspăt ales, băuse prea mult și într-un acces de lehamite viața și-a luat Dinspre soartă, femei , mașini, vile, chefuri , putere și căcat Simțise o duhoare adiind intolerabil și pe loc s-a dorit eludat. În noaptea nunții sale mireasa a ajuns așadar vădană Căci despre ea nu prea e vorba în această minunată hârjoană Iar pentru merite excepționale autorului acestui poem I-au fost conferite pe spinare fix șapte bastoane noduroase din lemn.