Am visat
Am visat că pietrele își vorbeau într-o limbă cunoscută. Intelepte, purtând amintirile a miliarde și miliarde de ani . Pietrele nu sunt guralive deși ar avea atâtea de spus. Vorbesc
Ne fu
Ne fu tembel destinul și pe dos De am simțit cuțitul pân’ la os ! În cursa noastră lină spre lumină Nu am putut afla cine-i de vină. Ne fu temeinic gândul în mai bine Dar am avut noroc doar de
Despre Rapsodia Albastră, oricând
Două pisici negre priveau în sus așteptând să cadă Din norii albi și pufoși măcar un fulg scremut de zăpadă Era în amurg de vară , pe un acoperiș încins de casă Exact în aceeași zi când,
Omul , prin lume vremelnica trecere
Omul, prin lume vremelnică trecere … Neliniștea , Þi-a dat formă și chip Iar Terra Þărâna din care-ai ieșit Jupiter Focul din spirit a pus Saturn Nume și timp a adus . Cale
Suntem orbii ce numără frunze
Suntem orbii ce numără frunze Legați cu basmale de sânge la ochi , Ne arde-ntunericul ca un deochi Respirând sacadat în tăceri netraduse. Suntem orbii ce numără frunze Nesfârșite păduri
Interior de toamna
Toamna e aici, dintotdeauna in mine Zidita in lumina unui soare apus, Ii port revarsarea de clipe senine... Nevoia de toamna - sentiment netradus .
Aproape primavara
Da-mi privirea ta din aripi S-o inalt albastru-n zare, Verde curcubeu de frunze Imi fosneste-n buzunare. Din ochiul de iarba rara Canta iarasi vant de duca, Cocotata-n varful ploii Imi
Intrebari sfasietoare
Moto : „Cel mai greu lucru pentru un roman care stie citi e sa nu scrie” I.L.Caragiale Azi dimineata , ultima mea poezie A murit otravita. Oh, Doamne, am gasit-o zacand teapana, cazuta pe
Nostalgie
Pasind, cu cerul in spate, printre amintiri Respirand umbra trecutului, In singuratatea amagirilor mele, nerostite. Am dat ocol mortii pe cel mai frumos si trist drum.
Poveste de dragoste on-line
Ne-am intalnit aseara pe chat, Ploua linistit cu cuvintele tale, Gandurile iti cadeau pe taste, domoale, Eu eram curios si putin speriat. Orele noptii, lin curgeau pe ecran, Luminandu-ne
Poetului din mine
Prietene necunoscut, îți sorb cuvântul Magnific rău... superb... chiar ireal, Te-admir și sincer... de n-ar bate vântul, Þi-aș ridica, în vis, palate de cleștar ! Iar arta ta sublimă ce
Esenta clipei actuale
Incandescente păsări plutesc Captive în jurul soarelui, Ciugulind colțul ierbii Ivit din razele sale.
