Mediu
Mă uit în oglinda ciobită de timp
Și mă reflect în ea cu ochi hotărâți
Mă sprijin pe-al meu caracter...puternic
M-am ascuns în cochilia tare
De om puternic...
Ma întorc în timpul fără de ani
Luptam cu promisiunea copilei
Să n-aparțin la nimic...mă durea
Lipsa ta... nudul iubirii
Priveam în spatele ochilor negri
Voi fi un om puternic!
După ani, iubirea mi-a frăgezit inima
Ca o frigare mi-ardea sufletul plin de tine
Iubeam febril, intens, cu hotărârea
Unui individ puternic...te iubeam
Cu pasiune, fără de spațiu, fără de timp...
Când a stat timpul o clipă în loc
La ora la care m-am ascuns la pieptul tău
S-a rupt în două carapacea dură
Vulnerabilă de lipsa ta în mine
M-am regăsit în tine-om sensibil
Ne contopeam în tot și mă dublai în caracter
Pierdută între două lumi, ascunsă în iubirea ta
Înfrunt viața iar când nu o fac
Privesc cu detașarea ochiului puternic
Și plâng de frumusețea ochiului sensibil
Mereu o fire îndoită...mereu în două luntre
Mi-e dor să poposesc din nou acasă
Când sunt la mile depărtare de tine
Acasă în ale tale brațe de om puternic
Poți să mă sprijini?...mi-e eul căzut
N-o să stau mult...promit
Am o luptă crâncenă de dus...cu viața.
022.468
0
IS