Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@mihaela-roxana-bobocMB
Mihaela Roxana Boboc
@mihaela-roxana-boboc
Poezie

Un punct

1 min lectură·
Mediu
cum e dincolo
nu știu
nici să-ți explic teoria bing-bang-ului ori a evoluției
momentul în care omul devine Dumnezeu și dumnezeul din om se preface în alt om
așadar privesc un punct din care poți plânge într-o virgulă
poți privi alături de un punct paralel
sau poți aștepta alte două semne identice
dacă totuși alegi să închizi ocheanul copilăriei
vei lăsa punctul să tremure în bătaia puștii
gol de orice gând
el își va ridica în sus brațele
până când do-ul din buzunar va începe să cânte
întâi abia șoptit
apoi te va chema pe nume
cu silabele apăsate ale mamei
mama mea nu mai e mama
mama e mama copiilor mei e mama mamei mele
pe care nu mi-o amintesc pentru că a plecat în anul
când mă întorceam făt în pântecele tău
mamă
punctul e mort doar dacă nu te mai doare
dar când te doare totul
punctele devin semne de întrebare
și întrebările se chircesc în mine
ca o cruce fără un braț
aceeași linie confundabilă cu viața.
023738
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
171
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Un punct.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14102026/un-punct

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Privit din spațiu, omul e un ''punct'', iar interacțiunea cu ceilalți e o ''virgulă'', ''punctele'' se pot transforma în ''semne de întrebare'' puse pe misterul lui ''cine suntem'', și viața poate fi asociată cu o ''linie'' ce nu este dreaptă și nici uniformă, și care se poate rupe.

0
@mihaela-roxana-bobocMB
Mihaela Roxana Boboc
Răzvan Rachieriu, mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
0