Poezie
”Luna ca o limbă de câine”
1 min lectură·
Mediu
e firesc
să ne privim prin luneta desculță de patimi
între noi luna atârnă ca o limbă de câine
departe
ceasul își îndoaie orele
abia acum
când se culcă soarele din artere
sar asimptomatic
nervi de lumină
opac mi-e gândul
până la tine străbat o geografie străină
de orice virtute
licoarea își scaldă umerii mici de madonă
curbele ei mă aruncă în visul din vis
din care mă trezesc mereu cu o silabă în plus
ah
cum rupi flori carnivore și le numești după toate nopțile oloage
cum oblojești apoi timpul
și-l minți cu versuri albe
albe...
mușc din această lună ca o felie de pâine
ca un măr pe jumătate copt
din sâmburele lui să-mi fac o trenă
pe care târăsc spre rug
mireasa cu ochi de pământ
și cuvântul pe buze
să-ți spună
”mă crezi?
acesta nu e un poem de dragoste”
(între noi luna atârnă ca o limbă de câine
departe)
002.702
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “”Luna ca o limbă de câine”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14075629/luna-ca-o-limba-de-caineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.