Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@mihaela-roxana-bobocMB
Mihaela Roxana Boboc
@mihaela-roxana-boboc
Poezie

Uneori crestez

1 min lectură·
Mediu
M-am născut noaptea, așa am crezut de cuviință
că pe lume se vine în susurul îndrăgostiților posedându-și visele;
îmi aparții, așa ai spart tâlcul poveștii care își țesea pânza în cotlonul neumblat
acum cuvântul se așază întocmai unui copil nerăbdător
în colțul de pedeapsă,
mă întreabă nedumerit a cui sunt
a mamei, răspund, doar ea știe când mi-au crescut rădăcini –
uneori crestez și ciotul rămas mi-aduce aminte de Dumnezeu,
cum lipește obrazul pruncului de mamă și apoi adoarme la sân;
e în firea omului să numească lucrurile după sine,
după iubiri să strige așa cum ai chema o soră să-ți vindece rănile,
să arunci târziu bandajele și să spui sfârșit.
Cuvântul s-a făcut stăvilar încât nu mai văd puntea,
între noi pietrele s-au osândit în mare
aștept pescarul să-și arunce undița,
în mâinile mele pâinea s-a frânt în cruce.
002.926
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
140
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Uneori crestez.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14056190/uneori-crestez

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.