Poezie
În venele mele
1 min lectură·
Mediu
Cazi pe albul sânilor mei
o tăcere moale
ne învăluie în beznă
îmi șoptești într-un târziu ceva despre iubire
dorință
și nevoia de lumină
nu te aud
lângă mine se derulează un film
alb-negru
mă-mbrățișezi și nevoia de tine
devine nevoia de noi
afară plouă sacadat
un miez de toamnă crapă în palmele mele
copacii îmi dăruiesc frunzele
deschid ochii te trag aproape de buzele mele
și trupu-ți devine o umbră
în brațele nopții
aproape de zori
un colț de lumină
îți transformă profilul în semilună
săpându-și craterele
în venele mele.
002.196
0