Poezie
Straiele morții
1 min lectură·
Mediu
A nins cu lumini aseară. a nins mult
albul se întindea peste gropi
peste case
peste gunoaie
peste pruncii nealăptați
chiar și moartea și-a schimbat straiul
oamenii au luat-o de mână
și-au alergat prin lumină
crezând că-i înger
au văzut-o bună.
Au dansat în noaptea albă
cu pași repezi cu pași molcomi
au făcut oameni de zăpadă
au împodobit și-un brad
din lumina mâinilor lor
se făcea că e Crăciunul
și copiii erau încărcați cu daruri
nimeni nu era orfan
nimeni nu era singur
atunci moartea a schimbat a doua oară straiul
era roșie ca Moș Crăciun
și scotea din sine
pe toți părinții pierduți
copiii abandonați
bătrânii uitați
colorând albul
cu daruri umane
oamenii plângeau
se transformau în fulgi de nea
curați ca lacrima
apoi moartea s-a făcut
întuneric
doar un copil ținea aprinsă o lumânare
așteptându-și părintele.
053.491
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Straiele morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13914652/straiele-mortiiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBCu mulțumiri pentru interpretare și cu bucuria mesajului ajuns în sufletul poetului,
Mihaela
Mihaela
0
MAam citit, am zis ca -i o curgere joviala dar asteptam bangul de la sfarsit care a venit dar construit cam anost fad plat si insipid.uite de ex daca tai acel ultim vers si pui punct dupa parintele yau ca+i mai castigata.
0
MBUn comment care începe cu of of măi măi nu are cum să fie băgat în seamă, realizezi, nu?
Și totuși...
Și totuși...
0
MAda, realizez. cum vrei tu
0
îmi place discursul liniar care întărește și împlinește mesajul.
la fel legăturile dintre stări.
mesajul m-a atins
finalul acesta m-a făcut să mă așez să privesc și să intervin. am adus mici schimbări întru împlinirea mesajului dedus de mine.
*apoi moartea s-a făcut
întuneric
doar un copil ținea o lumânare aprinsă
așteptându-și părinții*
*A nins cu lumini aseară. a nins mult
albul se întindea peste gropi
peste case
peste gunoaie
peste pruncii nealăptați
chiar și moartea și-a schimbat straiul
oamenii au luat-o de mână
și-au alergat prin lumină
crezând că-i înger*
citit cu plăcere
același,
teodor dume,